Linkuri accesibilitate

Cînd te apucă sărăcia n-ai încotro: trebuie să pleci...


Valentina Ursu în dialog cu moldoveni plecați în străinătate.


Din Est sau din Vest, majoritatea moldovenilor se vor întoarce acasă, dacă condiţiile economice, sociale şi politice sunt puse la punct. Bineînţeles, acest lucru se va putea realiza numai cu o guvernare responsabilă, Dar, aşa cum spun cei care se află peste hotare, politicienii îşi aduc aminte de diasporă numai cu câteva săptămâni înainte de alegeri. În rest sunt ignoraţi. Pe parcursul celor aproape 20 de ani de independenţă guvernanţii de la Chişinău au tot încurajat moldovenii apţi de muncă să meargă în lume pentru a-şi câştiga existenţa. Între timp, o parte importantă din ei au obţinut legalizarea, mai ales din statele europene. S-au integrat bine acolo, şi-au invitat şi familiile.

Este şi cazul gastarbeiterilor aflaţi la lucru în Cehia. Deocamdată, aşa cum au sugerat chiar ei la microfonul Europei Libere, nu se grăbesc să revină în Moldova.

- „Acolo tare este greu de trăit pentru că nu e unde de lucrat, nu-i unde face nici o copeică, nimic. Macar trei mii dacă ar fi să fie pe lună. Dar aşa, nu-i nimic, e tare slab, e greu.”
- „Aş reveni pentru un salariu de cel puţin cinci mii.”
La Praga

- „Să fie condiţii bune de trai. Şi un salariu bun. Eu, ca învăţător la liceu, am avut 120 de dolari, când am venit la Cehia trei ani în urmă. Şi acum salariu s-a ridicat cu cât? Cu 30-40 de dolari? Nu-ţi ajunge bani. Din datorii nu mai ieşi. Nu vin degrabă la Moldova. Măcar că mi-i dor foarte mult, fiindcă n-am fost acasă trei ani.”
- „Vrei să te întorci acasă, ca să trăieşti în ţara ta, dar dacă nu-s condiţii de trai. Noi cu mare greu până ce am lucrat cu soţul aici şi am cumpărat o cămeruţă acolo, ca să avem unde trăi. Vrem să avem posibilitate să cumpărăm ceva mai mult. Eu nu ştiu, am lucrat tot la grădiniţă educatoare şi aveam 300 de lei. Plăteam numai bonul la copil şi acolo câte ceva de cheltuială, şi gata. Nu-mi ajungea.”
- „N-aveam nici o sursă de existenţă. Înafară că lucram pământul cela şi îl lucrăm degeaba. La ce bun să stăm? Fără bani nu putem exista la Moldova.”

*

Stepanida Guidea, o tânără de la Vărzăreşti, Nisporeni, şi-a urmat soţul şi a plecat şi ea în străinătate. Sărăcia i-a alungat din Moldova acum 10 ani. Nici nu ştia prea bine unde se află Portugalia, ţara care i-a oferit aproape totul.

Stepanida Guidea
Stepanida Guidea: „Am ajuns nu cu viză. Am ajuns fără viză, adică aşa, fugar. Da, fugar.”

Europa Liberă: Care a fost traseul, pe unde aţi trecut, ca să ajungeţi în Portugalia?

Stepanida Guidea:
„La Ucraina, de la Ucraina am plecat la Portugalia, la avion. Dar asta a fost cu 10 ani în urmă. Am ajuns, mă aştepta soţul, cu patronul. Mi-au dat de lucru, ne-au dat casă, toate comodităţile.”

Europa Liberă: Dar când v-aţi dus, nu aţi avut nimic absolut cu voi.

Stepanida Guidea:
„Nimic, nimic. Gentuţa cu haine. Mai mult nimic nu am avut cu noi.”

Europa Liberă: Nici farfurie, nici cană, nici lingură.

Stepanida Guidea:
„Nimic, nimic, nimic. Şi iaca portughezii ne-au ajutat.”

Europa Liberă: Cum se câştigă banul în străinătate?

Stepanida Guidea:
„Banul în străinătate n-aş zice, că se câştigă aşa de uşor, cum lumea se gândeşte. Trebuie să munceşti câte 12 ore pe zi.”
Stepanida Guidea


Europa Liberă: Acum şi Portugalia a fost afectată de criză. Voi simţiţi această criză?

Stepanida Guidea:
„Da, da.”

Europa Liberă: Vi s-a tăiat din salarii?

Stepanida Guidea:
„Nu, din salarii nu. În orice caz preţurile s-au mărit la gaz şi productele tot.”

Europa Liberă: De exemplu, altă dată aveai o listă, mergi la supermarket, sau mergi la magazinul de haine. Acum ce aţi tăiat de pe această listă?

Stepanida Guidea:
„Îmbrăcămintea. Acum sunt pe primul plan medicamentele, mâncarea, şcoala la fete.”

Europa Liberă: După 10 ani de şedere în Portugalia împreună cu soţul, împreună şi cu cele două fiince, vă paşte gândul să reveniţi în Moldova?

Stepanida Guidea:
„Nu, în momentul de faţă - nu.”

Europa Liberă: De ce? Cum ai găsit Moldova acum, când ai venit la părinţi?

Stepanida Guidea:
„Preţurile sunt foarte ridicate. Un kilogram, să spunem, de banane în Portugalia e 80 de cenţi, în Moldova e 23 de lei. Carnea nici nu mai vorbim. În Portugalia kilogramul de carne cea mai scumpă lasă să fie trei euro şi la Moldova până la o sută de lei.”

Europa Liberă: Deci, deocamdată, nu vă trece prin minte să reveniţi în Moldova. Doar peste câţiva ani? Când aţi putea şi în ce condiţii aţi putea să reveniţi acasă?

Stepanida Guidea:
„Nu. Doar să se schimbe ceva, nu ştiu. Doar să fie tare mare acolo criză ca noi să plecăm. Doar avem casă, avem copii, învaţă la şcoală. Cum? Să lepădăm acum tot şi să venim înapoi? Da fetele cum? Fetele învaţă bine la şcoală şi cum se spune la moldoveni: trebuie copii noştri să devină specialişti buni. Acolo au toate şansele ca să devină europeni.

Europa Liberă: V-aţi gândit, cumva, poate o mică parte din capital, un anumit procent să veniţi, să-l investiţi aici, în Moldova?

Stepanida Guidea:
„Foarte greu. Nu.”

Europa Liberă: Mămica v-a dat prin moştenire pământ.

Stepanida Guidea:
„Ce să facem noi cu pământul aici, la Moldova? Doar numai să ne dea salariul pe care-l primim acolo. În altfel fel nu-l schimb. Noi aici nu putem să trăim.”

Europa Liberă: Deci, la ce salariu aţi reveni în Moldova?

Stepanida Guidea:
„La 800 de euro, pentru o persoană.”

Europa Liberă: Ce trebuie să facă statul ca să vă convingă să reveniţi acasă?

Stepanida Guidea:
„Locuri de muncă bine plătite, medicină fără plată, învăţătură fără plată şi atunci cred că toţi moldovenii o să se întoarcă la casele lor.”

*

Alexandra Raţă a revenit de curând din Italia. Am cunoscut-o la Sipoteni, Călăraşi.

Alexandra Rață
Alexandra Raţă: „La ţară bate sărăcia mai tare. Totu-i scump, salariul e mic, e mizer. Nu are lumea de lucru. Aici puţin, nici nu chiar puţin, dar mai mult, e vinovată conducerea de stat. Că dacă ar da de lucru, ar face multe posturi de muncă pentru tineret, n-ar pleca peste hotare.”

Europa Liberă: Dar din Sipoteni cine au plecat mai mulţi? Bărbaţi? Femei? Tineret?

Alexandra Raţă:
„Din Sipoteni mai mulţi bărbaţi sunt plecaţi. În Italia, în Franţa, în Portugalia, la Moscova, la Piter. Se duc acolo, unde lucrul este mai plătit.”

Europa Liberă: Unde se câştigă mai mult? În Federaţia Rusă sau în statele Uniunii Europene?

Alexandra Raţă:
„În statele Uniunii Europene. Eu deja am văzut cum se câştigă un ban. Omul acolo este protejat, remunerat la timp. Dacă lucrezi mai mult, ţi se plăteşte adăugător. Nu ca la noi, lucrăm mai mult degeaba.”

Europa Liberă: Ai revenit de puţin timp în Republica Moldova. Dar vreau să aflu mai întâi, cât de greu a fost să pleci?

Alexandra Raţă
: „În Italia eu nu am ajuns atât de greu. Sunt cu paşaport român. Dar moldovenii chiar şi în timpul de faţă se duc cu bani grei, câte 4 500 de euro.”

Europa Liberă: E o sumă fabuloasă.

Alexandra Raţă:
„Şi apoi, ajungând acolo, nu au posturi de lucru. Aşteaptă să găsească de lucru cât de cât. Le cresc procentele aici. Trebuie să lucreze omul la negru. E foarte greu pentru aceşti oameni, care se duc cu bani grei.”

Europa Liberă: Cum să înţeleg? Acum o bună parte din moldovenii, care au plecat şi s-au stabilit, şi le merge acolo în străinătate rămân. Altă parte revin acasă.

Alexandra Raţă:
„Care ştiu, că aici n-au la ce trage, rămân acolo. Că traiul e cu mult mai uşor peste hotare. Aş vrea conducerea de sus să se mai uite cât de cât şi la popor. Nu numai pentru fotoliile lor.”


Europa Liberă: Din câte am înţeles, o parte din investiţii le-aţi dat pentru copii, ca să-i educaţi, să-i aveţi oameni cu carte, cu diplomă de studii superioare. Şi ei au luat calea pribejiei?

Alexandra Raţă:
„Da, eu am o fetiţă, care a absolvit Universitatea de stat la franceză-engleză, translator. Dar, absolvind Universitatea, n-au posturi de lucru.”

Europa Liberă: Câţi bani aţi investit? A fost la contract?

Alexandra Raţă:
„A fost la contract, iată sunt 18 mii. Şi nu şi-a găsit de lucru aici. Şi a hotărât să plece peste hotare. Vrea şi sper că reuşeşte să facă masteratul în Franţa. Băiatul tot absolveşte în acest an Universitatea de stat. Şi tot stau şi mă gândesc unde ar putea să se aranjeze un copil de pe băncile universităţii la lucru? Cred, că tot peste hotare o să plece. Să iai după cunoştinţe, să aleagă persoanele la lucru... Dar aici la noi banul face mult. Plăteşti un ban şi te ia la lucru. Şi când o să ajungem la un specialist bun, nu o să avem la cine ne adresa. Că, în loc să ne îndrumeze unde trebuie, o să ne îndrumeze în altă parte.”

Europa Liberă: Deci, un medic dacă a cumpărat diploma, nu mai e un medic calificat.

Alexandra Raţă:
„O să ne ducem să ne jeluim, că ne dor ochii, dar o să ne caute de măsele. Să sperăm că totul va fi bine. Am votat cu gândul, că pentru Uniunea Europeană. Sper, că speranţa moare ultima, că se va face bine.”

Europa Liberă: E mare sărăcia la ţară? Ce înseamnă sărăcie?

Alexandra Raţă:
„Numai cel care nu trăieşte la ţară, nu ştie ce înseamnă sărăcie. Acuma trebuie de arat, de cultivat, de semănat, motorina se scumpeşte, benzina se scumpeşte.”

Europa Liberă: Soţul lucrează?

Alexandra Raţă:
„Soţul nu lucrează.”

Europa Liberă: Greutăţile vă apasă şi mai mult.

Alexandra Raţă
: „Foarte mult.”

Europa Liberă: Şi am înţeles, că încă doriţi să aduceţi şi gazul până în casă.

Alexandra Raţă:
„Chiar acum a ajuns şi stau şi mă gândesc de unde să iau finanţe, ca să pot să trag şi eu gazul până în casă. Dar ce să facem? Aşa e. Rupem dintr-o parte, punem în alta. Legăm tei de curmei.”

Europa Liberă: Cum să înţeleg rupeţi dintr-o parte în alta?

Alexandra Raţă:
„Împrumutăm de la cumătra, de la cumătru, de la vecini, de la cunoscuţi, se trece, împrumutăm de la altul, dăm la celălalt şi tot aşa.”

Europa Liberă: Şi iarăşi plecare peste hotare?

Alexandra Raţă:
„Şi iarăşi plecare peste hotare. Când te apucă sărăcia, n-ai încotro. Trebuie să alergi undeva, unde este lucrul plătit. Păi, aş pleca şi azi, dar încă n-am de serviciu acolo. Aştept oferta.”

*

Nu a avut o ofertă specială, dar s-a lăsat dusă de destin. Este povestea Rodicăi Stelea, care de ani buni nu se mai află în faţa microfonului de la Radio Moldova. Ea spune, că politicienii au avut 20 de ani timp să pună ţara pe picioare şi nu au reuşit. Incompetenţa, lipsa de bun simţ, dezinteresul faţă de cetăţeni, lipsa de patriotism şi lupta lor pentru propriul interes. Aceştia ar fi factorii, sau mai bine zis sunt efectele negative ale economiei şi ale politicii din ţară. Rodica Stelea spune, că moldovenii au obosit de promisiuni. Cu toate acestea, mulţi vor să revină, în sfârşit, acasă. Dar numai de vor beneficia de condiţii pentru a supravieţui.

Rodica Stelea
Rodica Stelea:
„Pentru că aici oricum nu reuşeşti să te realizezi din punct de vedere profesional. În orice societate se ajunge cu greu în vârful piramidei.”

Europa Liberă: Şi totuşi voi v-aţi integrat acolo, în Occident. Revenind la baştină, aţi putea „europeniza” şi Republica Moldova.

Rodica Stelea:
„Deja Republica Moldova, dacă ar fi să personificăm, îşi dă aere de a fi în Europa. Pentru că ori de câte ori vin acasă şi văd toate standurile astea „Noi intrăm în Europa” mi se par ridicole şi mi se par absolut banale. Putem noi intra în Europa cu preţurile care sunt destul de mari şi atât. Pentru că săraci, precum suntem, nu cred că are cineva nevoie de noi aici în Europa. Unde la toată lumea cuvântul cel mai în vogă în ultimul timp este cuvântul „criză”.

Zic, că mi se pare ridicol, pentru că în loc să umflăm realitatea ar trebui demnitarii noştri, care până ajung în tron aproape că merg în genunchi în faţa poporului, şi din momentul când ajung uită, ar trebui să-şi răsuflece mînicile şi să ia o atitudine serioasă faţă de ţară. Faţă de oamenii, care locuiesc acolo şi chiar faţă de oamenii, care sunt în străinătate.”

Europa Liberă: În ce condiţii, totuşi, ai reveni pentru totdeauna în Moldova?

Rodica Stelea:
„Ar trebui să fiu o egoistă să-mi exprim doar punctul meu de vedere şi dorinţa mea. Aş veni acasă, dacă aş putea să-mi cumpăr o casă discretă, dacă aş putea să-mi găsesc un post de lucru. Visul meu e să revin din nou în materie, adică să lucrez pe profesia, pe care am jinduit-o de când eram copil.”

Europa Liberă: Ca jurnalist.

Rodica Stelea:
„Aş vrea să merg la ţară şi să nu văd oameni atât de chinuiţi. Să văd drumurile făcute. Pentru că Chişinăul e un oraş frumos, dar ai ieşit din Chişinău şi deja începe să te doară sufletul pentru ceea ce vezi în satele Moldovei. Şi când mă întreabă aici, cum e Moldova, zic că e frumoasă, e folcloristică. Dar atenţionez întotdeauna, că infrastructura la noi nu este dezvoltată. Şi e un mare păcat. Pentru că altminteri am fi o a doua Elveţie.

La noi oriunde nu ai merge, uşile ţi se închid în faţă într-o manieră urâtă. Ori eşti bruscat. Ori nu ştiu din ce cauză, birocraţii Moldovei, să le spun aşa, consideră că atunci, când stau într-un fotoliu sunt superiori celor care stau şi fac coadă la uşa lor. Mi s-a întâmplat chiar la secţia de paşapoarte. M-am întrebat şi eu, dacă aş vrea în ţara mea să deschid o afacere? Cum mi-ar reuşi? Pentru că este adevărat, ştiu, oriunde nu mergi trebuie să pui în buzunar. Şi probabil este vina cetăţeanului. Toate cusururile le facem noi, le naştem noi într-o societate.”

Europa Liberă: Pe cât de mult contează pentru voi, cei aflaţi la muncă în străinătate, stabilitatea politică din Moldova?

Rodica Stelea:
„Cred că este foarte important. Eu personal am fost emoţionată atunci, în ziua când s-au petrecut alegerile. A fost atâta lume, în ploaie au făcut coadă.”

Europa Liberă: O stabilitate ar stimula salariile, o societate deschisă ar atrage investitorii, ar crea oportunităţi tentante pentru tinerii, în primul rând, pelcaţi la muncă peste hotare. Şi migranţii, poate, s-ar astâmpăra aici, în Moldova.

Rodica Stelea:
„Foarte multă lume vine, merg în străinătate ca să-şi mai schimbe covoarele prin casă. E adevărat, noi avem şi o doză de snobism destul de mare. Dar cred, că foarte mulţi vor să se întoarcă acasă. Pentru că aici, în Italia, de exemplu, unde mă aflu eu, sunt medici, sunt învăţători, întâlnesc persoane cu studii superioare. Îmi pare rău, că sunt mulţi profesionişti, care ar putea să contribuie la viitorul ţării noastre, pe când aici lucrează pe şantier.”

*

Deputata comunistă, Oxana Domenti declară Europei Libere ca moldovenii ar accepta acasă, în Republica Moldova, şi venituri mai mici decît în străinătate, dar în condiţii de stabilitate şi de certitudine că ţara lor are o bază solidă pentru o creştere economică şi socială.

Oxana Domenti: „Moldovenii ar veni acasă dacă, în primul rând, ar fi stabilitate politcă, cât şi economică, şi socială. Şi asta cel puţin avem ca scop toţi deputaţii din Parlament. Este altceva, că nu orişice scop poate fi atins cu orişice mijloace. Noi propunem anumite mijloace, colegii noştri alte mijloace. Dacă ar exista cel puţin locuri de muncă mai multe. Asta este prima condiţie, pentru că omul vine şi vrea un loc de muncă sigur. Să vadă o perspectivă clară în dezvoltarea unei afaceri.”
Oxana Domenti


Europa Liberă: De ce atât de greu se iniţiază o afacere? De ce atât de mare rămâne birocraţia? De ce atâta neîncredere în cei, care au câştigat un ban în sudoarea frunţii? Şi vin acasă, şi mai şovăie. Nu sunt atât de încrezători, că ar putea banul investit să fie câştigat.

Oxana Domenti:
„E greu să faci o afacere în Republica Moldova până nu-ţi determini segmentul. Orişice afacere trebuie să aducă profit. Oamenii trebuie să aibă bani ca să plătescă afacerea ta. În ultimii ani s-au făcut mai mulţi paşi spre facilitarea condiţiilor de deschidere a unei afaceri în Republica Moldova. Astăzi poţi să deschizi o întreprindere mult mai simplu, decât ceva timp în urmă. S-au trecut peste anumite bariere. Mă bucură faptul, că a fost cel puţin anunţat şi proiectul de cofinanţare din partea Guvernului a celor, care investesc remitenţele într-o afacere. Şi este o idee foarte bună, dar nu este simplu. Trebuie să identifici surse, trebuie să faci un cadru normativ. Sper foarte mult ca acest program să aibă succes.”

Europa Liberă: Eu mă uit în mediul rural, cea mai mare investiţie pe care o face cineva de la sat este deschiderea unui bar. Alte iniţiative stopează.

Oxana Domenti:
„Exact, pentru a deschide o afacere e puţin să ai bani. Trebuie să ai cel puţin un businessplan, să ai un concept al acestei afaceri.”

Europa Liberă: Cum vă explicaţi, că în străinătate moldovenii sunt mai inventivi, mai responsabili, mai insistenţi decât acasă?

Oxana Domenti:
„Cred, că moldovenii care reuşesc peste hotare ar reuşi şi aici. Probabil, că sunt şi alte motive, nu doar chestii de profit. Probabil, că vor... nu ştiu, şi studii mai bune pentru copiii lor. Există şi alte condiţii. Dar trebuie să ajungem la ei, să le aducem mesajul, că lucrurile se mai schimbă în Republica Moldova şi doar împreună vom putea să schimbăm lucrurile spre bine. Sunt sigură, că şi în plan investiţional se va normaliza situaţia, şi cu micile afaceri.

Oxana Domenti
Mai am o idee cu privire la dezvoltarea micilor afaceri în sectorul rural – am putea să ne mobilizăm noi, femeile, în cadrul unor proiecte de susţinere a femeilor. Să venim cu nişte proiecte standardizate. Le oferim, uite, idei de afaceri, cum ar putea s-o dezvolte. Şi acestea ar putea fi dezvoltate în mai multe localităţ. O altă idee ar fi dezvoltarea serviciilor comunitare din localităţile rurale, pentru că avem nevoie de ele. Dar care ar fi cumpărate sau finanţate din partea statului. Este o experienţă reuşită, pe care trebuie s-o preluăm.”

Europa Liberă: Cum e moldoveanul? Mai mult aşteaptă să i se dea, decât el să se implice? Mai degrabă peştele, decât undiţa? Cum e mentalitatea?

Oxana Domenti:
„Moldoveanul s-ar implica, dacă ar vedea o stabilitate, sau o perspectivă în ziua de mîine.”

*

Potrivit datelor statistice, fiecare al zecelea moldovean munceşte în prezent în străinătate. Experţii spun, că o bună parte din gastarbeiteri se pregătesc să revină acasă, însă ar putea pleca din nou din cauza condiţiilor proaste.
Iată cum explică acest lucru economistul Grigore Belostecinic, rector al Academiei de Studii Economice.

Grigore Belostecinic:
„În cea mai mare măsură lipseşte încrederea în posibilitatea de a iniţia o afacere, de a o dezvolta aici, în Republica Moldova. Există şi unele momente prin care putem explica acest lucru. În marea sa majoritate pieţele mai multor produse din Republica Moldova sunt monopolizate şi există bariere foarte mari de intrare pe aceste pieţe. Iată, de aici trebuie să plecăm înspre ceea ce înseamnă economie de piaţă – şanse egale pentru toţi, posibilităţi egale pentru toţi. O economie absolut concurenţială. Şi poate, de ce nu, uneori aceste crize permanente sunt prezente mai mult în capetele noastre, decât în realitate, în economia, în societatea Republicii Moldova.

Grigore Belostecinic
Să ne debarasăm poate şi de ceea ce avem în mintea noastră, că este imposibil să faci în Republica Moldova o afacere. De ce nu? Există şanse foarte mari şi noi vom ajunge la această situaţie, când şi Republica Moldova va beneficia întru totul de acele creere, pe care le-am produs noi, le-am dezvoltat aici pentru Republica Moldova. Dar aceasta se va întâmpla atunci, când vor exista şanse mai mari şi mai reale, şi locuri de muncă mai de calitate aici în Republica Moldova.

Există această noţiune de vase comunicante, pare-se, că se numeşte. Atunci, când torni într-un loc şi oricum se redistribuie în toate colbele până la acelaşi nivel. La fel şi aici – vor pleca atâta timp, până când vor avea acele suporturi acasă. Vor să rămână în Republica Moldova. Nu am nici un dubiu în lucrul ăsta. Altceva este când se va întâmpla? Peste cinci, şase sau 10 ani de zile? Dar oricum se va întâmpla. Deci, haideţi să promovăm mai multă energie pozitivă şi optimism celor, care învaţă astăzi în universităţi.”

Europa Liberă: Domnule Belostecinic, şi totuşi observatorii sugerează, că deocamdată în Republica Moldova există o pătură foarte îngustă de oameni bogaţi şi un segment de populaţie pauperizată, foarte săraci. Lipseşte clasa de mijloc. Dar de fapt forţa motrice într-o societate în dezvoltare e această pătură de mijloc.

Grigore Belostecinic:
„Sunt de acord cu Dumneavoastră. Or, pătura de mijloc nu are condiţii favorabile pentru a se dezvolta în Republica Moldova. Deocamdată, economia noastră este una bazată pe tranzacţii comerciale cu marfa care vine din străinătate. Şi are loc procesul de schimb aici în Republica Moldova.

Europa Liberă: Bine, dar în 20 de ani să nu se constituie clasa de mijloc?

Grigore Belostecinic:
„Fiindcă nu s-a făcut prea multe pentru a se dezvolta sectorul real al economiei – industria, agricultura, sectorul serviciilor. Iar clasa de mijloc se poate dezvolta anume în cadrul acestor structuri ale economiei naţionale. Haideţi să punem accentul pe dezvoltarea sectorului real al economiei şi atunci vă garantez eu, că se va dezvolta şi această pătură de mijloc ca venituri ale a populaţiei Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Bine, teoretic toţi ar vrea să existe această clasă de mijloc.

Grigore Belostecinic:
„Haideţi să mergem, să deblocăm această situaţie în care ne-am pomenim. Să demonopolizăm pieţele Republicii Moldova, să oferim şanse, să susţinem iniţierea unor noi afaceri, să le creăm condiţii de dezvoltare. Nu se poate zice că uite, de mîine începem să dezvoltăm în Republica Moldova clasa de mijloc. Trebuie s-o dezvoltăm prin crearea de condiţii. Şi noi avem foarte multe cazuri de succes în Republica Moldova, când banii, care au fost câştigaţi undeva peste hotare, se implementează aici.”

Europa Liberă: Părerea Dumneavoastră: moldovenaul rămâne a fi un om harnic? Descurcăreţ? Un om, care vrea bunăstare cu mintea lui, cu mîinile lui?

Profesorul Grigore Belostecinic
Grigore Belostecinic:
„Da, merge de la Dimitrie Cantemir, că moldovenii nu sunt cei care au spirit de iniţiativă, nu prea vor să muncească mult intelectual. Există ceva realitate. Şi Cantemir a zis, că nu poate să devină bogată doar ţara care are resurse foarte mari.

Contează foarte mult şi modul cum sunt folosite aceste resurse şi orientarea economiei spre pieţe mai dezvoltate. Adică, spre exporturi, ceea ce ar fi o interpretare mai modernă. Adică, trebuie să folosim acest potenţial, de care dispune Republica Moldova pentru a-l folosi în favoarea dezvoltării economice a ţării.”

Europa Liberă: Dar faptul, că există mulţi tineri cu studii superioare şi neîncadraţi în câmpul muncii. Aud de la patroni, care spun că vin nepregătiţi, totuşi.

Grigore Belostecinic:
„Aceasta nici într-un caz nu înseamnă, că nu trebuie să pregătim cadre cu studii superioare. Trebuie să continăm acest proces. Or, de la faptul că nu am admite la studii universitare o parte a populaţiei nu înseamnă, că vom câştiga ceva. Ei nu au altă alternativă. Se selectează până la urmă componenta mai calitativă, care se promovează foarte bine în afaceri proprii, angajându-se în câmpul muncii aici în ţară sau în străinătate. Încercaţi să abordaţi problema, care ţine de carierele pe care şi le-au făcut tinerii noştri plecaţi la muncă în străinătat. Şi o să-i găsiţi acolo în fruntea unor mari întreprinderi, companii la cele mai înalte funcţii de conducere şi foarte bine remunerate. Eu am o altă părere.”

Europa Liberă: Dar câţi tineri rămân nerealizaţi?

Grigore Belostecinic:
„Eu am altă părere. Tinerii din Republica Moldova aici, la ei acasă, un pic se relaxează. Şi nu depun eforturi suficiente pentru a se promova, inclusiv în carieră, afacere, politică. Pe când aceiaşi tineri din Republica Moldova plecaţi în alt mediu în străinătate, care este unul mai nefavorabil pentru existenţa lor, îi impune să depună eforturi şi le reuşeşte acest lucru. Ceea ce demonstrează, că motivul nu este în noi, ca tradiţie, istorie, naţiune, popor. Depinde de mediul în care activăm, care ne-ar impune să fim mai buni, decât suntem astăzi.”
Previous Next

XS
SM
MD
LG