Aşadar, s-a făcut! Parlamentul a adoptat, cu 55 de voturi, un proiect conform căruia fiecare deputat va fi ajutat în activitatea sa de cîte un asistent plătit din bugetul statului. Fracţiunea PCRM a fost împotrivă, dar n-a putut împiedica apariţia noii pături de funcţionari.
Ieri i-am întrebat pe cîţiva dintre vecinii mei cum văd această inovaţie parlamentară. Un profesor cu viziuni liberale s-a arătat foarte decepţionat de găselniţa partidelor preferate: „Păi, ce vor ei? Să huzurească, să încaseze banii şi, pe deasupra, alţii să lucreze în locul lor? Păi, asta e feodalism, domnu' Iulian!” mi-a declarat profesorul vizibil acrit.
Iar femeia de serviciu a blocului a dat din mînă a lehamite: „Ei pînă amu n-o făcut nimic, n-o pre lucrat, da amu nici atîta n-o să facă! Cheltuială aiurea de bani!” Pensionarul Vasili Petrovici a concluzionat: „Aiştia care vor asistenţi la dînşii se gîndesc...”
Reflecţiile vecinilor mei au fost deci destul de critice la adresa deputaţilor care au votat apariţia asistenţilor.
Şi mărturisesc, stimaţi ascultători, că şi eu însumi sînt încolţit de îndoială. Păi, ce să înţelegem? Că acum acum eficienţa muncii parlamentare va spori miraculos? Că asta le-a lipsit precedenţilor deputaţi ai tranziţiei ca să lucreze ca voinicul din poveste?
Mie sincer mi se pare că o integrare europeană ar trebui să însemne o sporire a eficienţei prin micşorarea aparatului birocratic, nu prin extinderea lui. Eu sincer cred că deputaţii pot să muncească cu acribie, serios, şi fără asistenţi.
Fireşte, e prematur acum să formulăm verdicte. Trebuie să treacă ceva timp mai întîi. Un lucru însă e vizibil deja astăzi: simplii muritori nu sînt fascinaţi de această inovaţie.
