26 februarie 2001
Ora Moldovei.
Revenirea comuniștilor la putere: semnificații și consecințe.
Dan Ionescu: În încheiere vă invităm să ascultaţi o discuţie pe tema semnificaţiei alegerilor de ieri. În Studioul de la Praga este directorul secţiei noastre, domnul Nestor Ratesh, iar la Chişinău este analistul politic şi publicistul Gheorghe Cojocaru.
Aş vrea să-l întreb mai înainte, deci, pe Gheorghe Cojocaru, cum vede dinspre Chişinău această victorie substanţială, ca să nu spunem covârşitoare, a comuniştilor?
Europa Liberă: Aş vrea să vă întrerup aici, ca să spun, că e interesant, că se remarcă mai în toate comentariile de presă, care au apărut până acum, mai ales agenţiile de ştiri remarcă faptul, că de fapt Republica Moldova este prima ţară din spaţiul CSI, deci nu e vorba numai de o experienţă a Republicii Moldova, este vorba de primul stat din CSI, unde vin oficial, legal, la putere se întorc comuniştii. Adică, în privinţa aceasta e vorba de o premieră. O premieră, care are cu totul altă semnificaţie, decât să spunem acea transformare istorică, de care vorbiţi Dumneavoastră, care a bântuit ca un val întreaga Uniunea Sovietică. Acum, iată, că se întâmplă această revenire a comuniştilor numai în Republica Moldova.
Nestor Ratesh: „Am putea să extindem această idee şi să spunem, că este prima ţară din tot Estul şi Centrul Europei, în care comuniştii nereformaţi vin la putere. Şi vin să preia o putere aproape absolută. Practic, vor controla toate frânele puterii şi vor putea face absolut ce vor. Întrebarea este, dacă vor dori să facă absolut ce le trece prin minte, sau ce e trecut în programul lor.
Pentru că, asumându-şi responsabilitatea totală pentru guvernarea ţării, prin faptul că au această majoritate enormă în Parlament, vor trebui să caute şi să găsească soluţii pentru problemele ţării. Soluţii, care nu se orientează neapărat pe linia programului comunist.”
Gheorghe Cojocaru: „Sigur, că lucrurile nu sunt încă aşezate. Pentru că discursul politic pe care l-au utilizat comuniştii în campania electorală a conţinut anumite accente, accente care urmau să-i propulseze în scena politică. Odată cu încheierea acestei competiţii, se revine la normalitate. Se revine la realităţile economice şi sociale. Şi atunci, în funcţie de raportul de forţe creat postelectoral, se încearcă anumite soluţii, se încearcă anumite negocieri în vederea instalării la guvernare.”
Europa Liberă: Bun, pe de altă parte, raportul ăsta post electoral este atât de dur, încât nici nu mai e nevoie de nici un fel de negocieri, practic. În sensul că este posibil, dacă într-adevăr Partidul Comuniştilor din Moldova vrea la ora actuală, poate să ia absolut orice fel de decizii la nivel parlamentar şi, probabil, şi guvernamental. O să vedem exact cum va arăta echipa guvernamentală. Adică, nu mai există nici un fel de cenzură din partea unui aliat, sau din partea unei opoziţii serioase şi masive.
Gheorghe Cojocaru: „Da, de acord cu Dumneavoastră. Însă vorbeaţi de prudenţa comuniştilor, pentru că comuniştii s-au aflat la guvernare. Din punctul meu de vedere, ei practic nici nu au plecat de la guvernare un timp mai îndelungat. E au fost prezenţi în mai toate guvernele din 92 încoace. Însă, instalarea la guvernare a Partidului Comuniştilor ca formaţiune distinctă şi fără încheierea unor alianţe, fie în vederea guvernării, fie în vederea unor susţineri reciproce în cadrul discuţiilor parlamentare, le este necesară pentru că nu se ştie cu ce poate să se încheie peste un timp această guvernare strict comunistă. Deci, prudenţa aceasta este dictată de anumite situaţii incerte pentru evoluţiile politice de la Chişinău. Este adevărat, că ponderea parlamentară, pe care au înregistrat-o Partidul Comuniştilor în acest scrutin le permite să guverneze de unii singuri, fără nici o alianţă, fără a încheia anumite coaliţii de guvernare ş.a.m.d.”
Europa Liberă: Există, însă, după mine o problemă, care este la fel de importantă. Este nu pe plan intern, ci pe plan extern – este aceea a imaginii. Imaginea Republicii Moldova. Zilele astea vor urma desigur multe comentarii în presa din Occident, pentru că brusc Republica Moldova a ajuns în centrul atenţiei tocmai pentru motivele pentru care vorbeam – e primul stat din CSI, care este guvernat de comunişti. Deci, aici iarăşi nu îmi e foarte clar, ce se va întâmpla cu această foarte importantă chestiune a imaginii Republicii Moldova.
Cum va evolua ea? Şi ce consecinţe ar putea avea asupra legăturilor vitale, să zicem, cu organismele financiare internaţionale, cu organizaţiile internaţionale? Pentru că prin această victorie clară şi democratică, toată lumea a subliniat faptul, că alegerile s-au produs fără incidente, fără nici un fel de iregularităţi. Deci, la putere a ajuns un partid, care are o anumită imagine a lui. Oricum am face, asta este. Este ataşat, este legat de trecutul sovietic. Vorbesc de noţiunea în sine, de partid comunist, în sensul acesta marxist-leninist.
Nestor Ratesh: „Este clar, că domnul Voronin este preocupat de această problemă a imaginii. Imaginea partidului său, imaginea ţării şi deaceea el încearcă să proiecteze o cu totul altă imagine. Şi anume imaginea unui om politic pragmatic şi nu a unui ideolog comunist. El o fi având inima la Moscova, dar nu va putea ignora interesele majore, pe care Republica Moldova le are în Vest. Este adevărat, că de la Moscova, sau din Rusia vine energia în mare măsură. Relaţiile comerciale sunt cele mai mari şi mai puternice cu Rusia. Dar din Occident vin fonduri indispensabile şi planuri indispensabile pentru dezvoltarea în continuare a Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Spre sfârşitul acestei discuţii, l-aş mai întreba din nou pe domnul Cojocaru, cum vede totuşi partea, hai să-i spunem, deşi cuvântul este oarecum încărcat, partea ideologică? Ce se întâmplă practic acolo? De ce această revenire atât de categorică la tiparele trecutului?
Gheorghe Cojocaru: „Sigur că. Şi în legătură cu această întrebare, am putea să vedem, care este portretul alegătorului tradiţional al Partidului Comuniştilor. Nu pentru a-l ridiculiza, ci pentru a clarifica esenţa opţiunii lui politice. În presă adese ori s-a sugerat, că acesta este tipul omului de vârsta a treia, sau aflat în zona apropiată acestei vârste, dar şi omul mai tânăr, descumpănit şi sărăcit de tranziţie, care este centrat pe valorile colective şi pentru care proprietatea privată nu este o valoare, ci dimpotrivă, o povră pentru viaţa lui cotidiană. Ineficienţa economică a proprietăţii private.”
Europa Liberă: Deci, într-un fel, s-au plătit nişte poliţe, probabil, acuma pentru foarte multele dispute, care au obosit lumea într-un fel. Din Parlament, din afara Parlamentului, care au început cu mulţi ani în urmă şi care au continuat, practic, până în ultimul moment. Şi s-au accentuat, mai ales după presiunile preşedintelui Lucinschi de a transforma ţara într-o republică prezidenţială. Urmate apoi de criza, să zicem, de criza parlamentară, republica parlamentară, care şi ea s-a împotmolit. Şi acum am impresia, că lumea vrea o clarificare. Chiar cu preţul unei soluţii mai dure, într-un fel. Adică, măcar să ştie clar, ce se întâmplă.
Gheorghe Cojocaru: „Sigur că. Aici am putea vorbi şi despre erodarea partidelor de dreapta, de centru-dreapta. Pentru că votul acestora, votul în sprijinul Partidului Comuniştilor este un vot de protest, un vot împotriva celor de la putere şi împotriva partidelor situate la centru-dreapta a eşichierului politic. Împotriva liderilor acestor partide, care, aşa s-a întâmplat, nu au reuşit să depăşească antipatiile personale şi să propună electoratului un mesaj politic credibil. Sigur, că cauzele rezidă şi cauzele ascensiunii comuniştilor rezidă şi în existenţa unei baze sociale masive, dar şi în realităţile sociale şi economice din Republica Moldova.
Or, pauperizarea societăţii în aceşti ani a atins nişte limite insuportabile. Şi votul masiv în favoarea comuniştilor este, de asemenea, un protest la aceste realităţi. În fond, cei care au votat pentru comunişti, au votat pentru ceea ce a reprezentat cândva partidul comuniştilor. Nu pentru ceea ce este astăzi, pentru că astăzi este încă neclar, ce reprezintă acest partid politic. Sigur că avem în faţă platformele electorale ale concurenţilor în această competiţie politică. Avem programul electoral al Partidului Comuniştilor, însă comuniştii şi-au fixat drept regulă obiceiul de a scrie una pe hârtie, de a spune alta şi de a ţine în minte un al treilea lucru. Deaceea, probabil, că în funcţie de conjunctura politică internă şi internaţională, comuniştii îşi vor elabora o tactică şi o strategie pentru acest mandat parlamentar.”
Europa Liberă: Acest lucru, cu siguranţă, oricare formaţiune ar fi venit la putere, trebuia să facă acest lucru. În momentul când eşti la putere, trebuie să ai o nouă tactică şi o nouă strategie. Sunt şi eu foarte curios să văd, cum va prinde contururi această nouă strategie a partidului în momentul în care a ajuns la putere.
Nestor Ratesh: „Eu cred, că am putea spune, că este un vot de protest şi nu unul ideologic. Nu este un vot nostalgic, este un vot pragmatic. I-au încercat pe ceilalţi, alegătorii vor acum să-i încerce pe comunişti. Sigur că există un segment al electoratului comunist, care e nostalgic. Sigur că există alţii, care votează din motive interesate, să le zicem, să-i voteze pe comunişti. Dar cred, că din votanţii comunişti majoritatea, cei care au votat ieri cu comuniştii, majoritatea trebuie să fi căutat o cale de ieşire din această criză. O ieşire, care trebuia să se producă şi care s-ar putea, s-ar putea să înveţe o lecţie atât clasa politică, cât şi electoratul.”
Europa Liberă: Multumesc pentru această conversaţie. Şi vă dorim în continuare o seară plăcută.
