Linkuri accesibilitate

Apusul magicienilor atotputernici


Vremea magicienilor politici atotputernici şi încrezători a trecut.


Politicienii tranziţiei moldoveneşti au dat mereu impresia, de-a lungul anilor, că sînt nişte bărbaţi atotputernici, abili, capabili să facă din Moldova un Eldorado. Politicienii tranziţiei moldoveneşti au fost mai mereu încrezători, siguri, viguroşi, viteji şi neostoiţi. Ei aveau la îndemînă reţeta succesului, şi nimeni nu putea să-i împiedice să-şi realizeze planurile, de aceea, ne bombardau cu sloganuri însufleţitoare de genul NOI VOM BIRUI! NOI VOM FACE NEGREŞIT! NOI VOM FĂURI! E adevărat că timp de 20 de ani nu au făurit mare lucru, dar incisivitatea şi optimismul lor ne-au alimentat speranţe.

Ei bine, se pare că vremea acestor magicieni atotputernici şi încrezători a trecut. Chiar dacă se mai aud ici-colo sloganuri triumfaliste şi ritoase, în locul politicianului minune, care le rezolvă pe toate, apare tot mai des un alt specimen. E un soi de politician care, deşi nu renunţă la victorie, e mult mai precaut, mai încolţit de îndoieli, şi care scoate în evidenţă mereu obstacolele care îi apar în faţă. Iar aceste obstacole sînt uneori de-a dreptul impresionante, imposibil de depăşit.

Deunăzi am văzut pe sticlă un asemenea nou conducător. Omul se deosebea vizibil de învingătorii tranziţiei care i-au fost precursori. Era îngîndurat, sobru, modest şi chiar uşor îngrijorat. Era şi el un făuritor, fireşte, altminteri nu ai ce căuta în politică, dar se vedea de la o poştă că făurirea îi cere eforturi considerabile. Reieşea din spusele acestui politician prudent-cumpătat că există o sumedenie de lucruri care torpilează făurirea ţării.

Bunăoară, protagoniştii făuririi sînt nedreptăţiţi deseori în justiţie, fapt regretabil şi chiar revoltător. Numai că el, politicianul, nu are dreptul să se implice în domeniul justiţiei care e independent. Prin urmare, e nevoie de timp, de transformări profunde treptate a relaţiilor care stau la baza întregului sistem. Vorbea politicianul îngîndurat şi despre nişte interese de grup care există în zona politicului şi care, iarăşi, nu pot fi combătute uşor. E nevoie şi aici de multă muncă şi de mult timp. Şi mai existau multe alte pericole pe care politicianul prudent-cumpătat ni le înfăţişa cu multă răbdare.

Mărturisesc că, la un moment dat, mi s-a făcut jale de acest conducător. Păi, dacă nici învingătorii tranziţiei, plini de optimism, n-au reuşit să scoată ţara la liman, va reuşi oare s-o facă politicianul prudent? Un prieten de-al meu consideră că va reuşi tocmai pentru faptul că e conştient de toate greutăţile, că le ia în considerare. Eu însă, după mai multe discursuri pline de dubii ale noilor conducători, mă întreb sincer dacă mai apuc timpurile frumoase...
XS
SM
MD
LG