Nostalgia sovietică întreținută de frustările tranziției

Doamnelor şi domnilor, bine v-am găsit. La finele anului 1991 preşedinţii Rusiei, Ucrainei şi Bielarus au semnat acordurile de la Belavejsk, care au pus capăt existenţei URSS. Până în prezent aceste evenimente constituie tema disputelor dintre istorici şi politicieni. Adversarii sunt de acord doar într-o singură problemă – prăbuşirea Uniunii Sovietice a schimbat mult situaţia geopolitică din lume. Boris Elţin, Leonid Cravciuc şi Stanislav Şuşkevici, care au semnat acordurile de la Belovejsk, afirmau că s-au decis să facă acest pas, deoarece s-au convins că orânduirea socialistă a decăzut, pierzând în lupta concurenţială în faţa Occidentului. Ce a avut de câştigat şi ce a avut de pierdut Republica Moldova, după căderea imperiului sovietic?

*

Aproape jumătate din cetăţenii Moldovei regretă dezmembrarea Uniunii Sovietice în anul 1991, arată ultimele sondaje sociologice. Pe timpul puterii sovietice multă lume era pregătită să trăiască încă o sută de ani alături de comunism. Poate unii chiar au trăit bine atunci, sau au trăit destul de mult comunism încât să credă că au trăit bine. Alţii, însă, au fost torturaţi, au fost deportaţi. Răscolind mormântul comunismului, oamenii întâlniţi ocazional în stradă vorbesc cu regrete despre prăbuşirea acelui imperiu.

- „Generaţia mea, cu 10 ani mai tineri, chiar şi cu 20 de ani mai tineri, au amprenta asta sovietică şi o să fie încă mult timp.”

- „Noi am fost sub ruşi tare mulţi ani şi asta a lăsat o amprentă foarte adâncă.”

- „Am 50 de ani, dar eu măcar am văzut ceva în viaţa mea. Da copii mei, dacă nu au bani, ei nici nu au să vadă nimic.”

- „Era stabilitate – ştiai că aveai salariu de 80 de ruble, sau de 120.”

- „Noi moldovenii facem comparaţie cu viaţa din perioada sovietică, cu viaţa de astăzi. Pe atunci pe noi nu ne interesa hotarele, să plecăm în America, în altă parte. Cui îi trebuie libertatea asta, dacă buzunarul e gol. Iată, aş vrea să plec în America, dar nu am posibilitate.”

- „Eu am fost membru de partid şi ştiu ce presiune se făcea pe atunci. Deci, hotărârile toate care veneau de sus, trebuia că adica vin de jos, din organizaţiile de partid. Ei, dar în orice caz aproape erau de cerinţele poporului.”

- „Tam conecino iasno bâlo, cito ono ne maglo prodoljatsea stolico. A jaleeşi tolico vot ăti trudnosti.”

- „Presa era tot timpul ascunsă. Se vorbea numai lucrurile chiar dacă erau negative, le vorbeau pozitive. Erau mai ascunse, ca omul să nu ştie ceea ce se întâmplă în jurul lui.”

- „Multe lucruri au fost ascunse. Oamenii, care au fost duşi în deportări, printre care şi rudele mele.”

- „Presa nu spunea tot ce era rău. Şi noi credeam ce era în presă. Acum se mai dezvăluie represii, una-alta.”

- „Şi a fost rău că nu era democraţie. Alegerile erau aşa, un fel de farsă.”

- „Nu aş dori să se întoarcă tot înapoi, dar aş dori să fie grijă de popor.”

- „Trebuie conştiinţa omului să fie schimbată.”

- „M-am născut într-un stat sovietic şi lucrul ăsta, care a fost scris în paşaport, că eşti sovietic, tare m-a încurcat.”

- „Avem ţară, dar una e să ai o ţară economic bine pusă, dar alta e să fim ultimii în Europa.”

*

Europa Liberă: S-a născut şi a crescut în URSS, a fost format în epoca respectivă, dar societatea din perioada ceea, ideologia ei, principiile sale nu îi sunt aproape. Declara Europei Libere doctorul Valeriu Ursu, în vârstă de 48 de ani. El avea 29 de ani în momentul căderii URSS, atunci în 1991.

Valeriu Ursu: „Uniunea Sovietică a început a muri din anii 80. Că am ajuns în vremea, într-adevăr, că nu era praf de spălat. Totul era pe taloane, începând de la chilot şi terminând cu maşina de spălat.”

Europa Liberă: Şi erau nişte cozi interminabile.

Valeriu Ursu: „Absolut, era imposibil, nu era posibil să-ţi cumperi o bucată de pîine, era tâmpenie într-o ţară, care avea un aşa potenţial economic, în care lumea lucra, câştiga şi n-avea ce face cu banul, într-adevăr. Lumea de-acum în anii 80 tot mai mult se dezamăgise, de atâta că vedea, că statul nu face nimic pentru viitor. Da, primeai salariul de 300 ori 400 de ruble, dar nu era benzină, nu puteai să-ţi cumperi asta, nu puteai să-ţi cumperi asta. A fost o dezamăgire.”

Europa Liberă: Ca să-ţi cumperi o maşină trebuia să stai la rând.

Valeriu Ursu: „Da, 10 ani la rând.”

Europa Liberă: Moscova, de exemplu, dădea voie moldoveanului să-şi cunoască istoria, să ştie cine este, identitate?

Valeriu Ursu: „Nu, fără îndoială. Ruşii nu pot permite chestia asta din 44 începând. S-a terminat războiul şi au rămas aici. Ce au făcut? Au stricat bisericile, ei au vrut să deznaţionalizeze poporul ăsta. Macar că da, cultura moldovenească cu scârţi, limba moldovenească şi literatura moldovenească şi au dat deodată în limba rusă. Încearcă şi scrie tu pe moldoveneşte cumva-cumva. Doamen fereşte. Venea partorgul şi zicea: da ce, tovarăşul Ursu, dumitale nu ştii a scri? Da eu într-adevăr nu ştiem a scri moldoveneşte diagnozele, că noi dacă am învăţat şase ani de zile şi practică şi tot ce se făcea, se făcea în limba rusă. Adică, era impusă. Tatăl meu în genere era impus toate dările de seamă în limba rusă, tot-tot-tot în limba rusă.”

Europa Liberă: Domnule Ursu, cum vă explicaţi că, totuşi, în rândul cetăţenilor Republicii Moldova încă foarte multe persoane, aproape 50 la sută mai tânjesc după fosta URSS?

Valeriu Ursu: „Asta e o mare greşeală. Nu poţi să-ţi doreşti trecutul, că asta e imposibil. În loc să ne gândim la ziua de azi şi la ziua de mîine, să lucrăm mai bine, să fim uniţi, să ne stimăm unul pe altul, să fim o societate unită.”

Europa Liberă: Dar mentalitatea a rămas cea sovietică?

Valeriu Ursu: „Iată asta e problema cea mare. Aştepţi ca totul să-ţi dea de pomană, să lucrezi cât mai puţin, să primeşti cât mai mult. Că noi ca atare atunci nu făceam eforturi deosebite. Adică ştiai, că te duci la lucru pe opt ore, ai umblat încolo-încoace. Era după plan.”

Europa Liberă: Simplul cetăţean muncea pentru nomenclatură?

Valeriu Ursu: „Toţi munceau pentru ţară, da ţara e partidul. Tot omul sovietic lucra pentru nomenclatura sovietică, pentru partidul comunist, de atâta că organul gheghemonul, conducerea Uniunii Sovietice era partidul. Imi amintesc, cum erau primii secretari la noi în raioane, fiecare gospodărie, colhoz, sovhoz, cum era avea grijă de nomenclatura de partid, ca să nu se ducă la magazin să-şi cumpere. Macar că aveau magazinele lor şi nu erau probleme.”

Europa Liberă: Despre Gorbaciov ce puteţi spune?

Valeriu Ursu: „Foarte mult îl stimez deatâta că a avut curajul în perioada ceea foarte grea. Eu sunt sigur, că el a avut scopuri nobile, adică el într-adevăr a vrut să liberalizeze situaţia asta economică. Şi era foarte stimat şi a rămas stimat în lume. Poate la noi mai puţin. El nu a avut echipă. Adică să fi fost o echipă foarte, foarte bine pregătită, să fi avut o susţinere în republici, probabil Uniunea Sovietică nici nu avea să moară. Dar apare Elţin. Soarta unui popor de 250 de milioane s-a schimbat în cinci ani de zile, s- a făcut de nimica. Adică s-a schimbat, dintr-un imperiu au devenit republicile astea. E rău că perioada asta de tranziţie, de 20 de ani de independenţă, au mers cu atâtea cotituri, din dreapta în stânga, de ciudă, de sfadă. Şi acum e tot aşa, nu se mai pot înţelege. Nu ştiu care e scopul. Dacă îţi iubeşti poporul, şi dacă te-a ales poporul, uiţi de tot, uiţi cum te cheamă, dar faci tot felul ca lumea să spună: măi, uite moldovenii iştea cum trăiesc. Şi dacă ar vedea, că este Doamne ajută între dânşii, şi este stimă şi respect, şi este un scop nobil, lumea altfel s-ar uita la noi. Ei nu se înţeleg unul cu altul. Mă uit, vine Biden şi aiştea cu atâta ciudă, şi cu atâta ură.”

Europa Liberă: Cine?

Valriu Ursu: „Comuniştii. Ei cum poţi să...Biden, vă daţi seama, al doilea om în America, eu m-am bucurat că m-a felicit Biden cu 20 de ani. Eu am trăit aceşti 20 de ani în Republica Moldova, am trăit şi atunci, şi acum. Cine nu umbla atunci în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi nu striga libertate şi independenţă? Azi se simte liber, este justiţie în ţară, este economie, este perspectivă, este învăţământ, libertatea de a alege. Libertatea e prea importantă, şi e prea valoroasă ca la justa valoare să-ţi dai seama ce înseamnă dreptul de a alege şi de a fi sigur, că în ţara în care statul te stimează şi tu te stimezi. Să fie nişte relaţii reciproce, unde tu îţi îndeplineşti datoriile de cetăţean, iar statul îşi îndeplineşte faţă de tine, ca să fie respect reciproc. Şi atunci, într-adevăr, apare libertatea. Dar noi până la asta suntem, din păcate, foarte şi foarte departe.”

*

Europa Liberă: Victor Spânu împlineşte astăzi 20 de ani. E student la Universitatea de stat. Este reprezentantul generaţiei de o vârstă cu Moldova independentă. L-am întrebat, ce ştie el despre URSS?

Victor Spânu: „Ştiu că a avut şi rele, şi bune. Mai mult rele, decât bune. Aşa, la suprafaţă dacă ne uităm, era bine. Oamenii trăiau normal, ei aveau un salariu stabil, ei aveau tot ce-şi doreau, în ghilimele. Pentru că bunelul meu îmi povestea, chiar că aveau bani destui, însă te duceai în magazin şi n-aveai ce să cumperi. Acum este invers. Rău era că atunci era spălare de creer. Oamenii erau impuşi, supuşi, era un fel de convayor care făcea comunişti, şi nu-i făcea oameni, nu-i făcea individualităţi. Asta era rău şi continuă să fie.”

Europa Liberă: Un conflict de generaţii iese la suprafaţă acum?

Victor Spânu: „Da.”

Europa Liberă: Între cei născuţi şi care au trăit şi pe timpul Uniunii Sovietice şi cei născuţi după căderea URSS?

Victor Spânu: „Da. Mulţi din cei, care au trăit în generaţia URSS, nu au observat nici până astăzi efectele negative, nocive ale acelei conduceri. Însă o bună parte îşi dau seama de asta. Dar totuşi regretă acele timpuri că nu mai sunt, că uite aşa, am decăzut în ochii multora. Am noroc că bunelul meu este o persoană inteligentă şi îşi dă şi el seama de tot ce era rău în URSS. Am avut discuţii contradictorii numai cu privire la actuala dreaptă, care vorbeşte mult, dar face mai nimic.”

Europa Liberă: Cum îţi explici faptul că mulţi bătrâni sunt nostalgici după acea perioadă?

Victor Spânu: „Viaţa. Viaţa i-a făcut să creadă astfel. Că uite, atunci am trăit mai bine. Acum sunt mulţi bătrâni, am văzut chiar cu ochii mei, care nu au ce mânca. Nu au o speranţă. Nu văd un viitor.”

Europa Liberă: Se zice că pentru istorie 20 de ani e o perioadă foarte mică. Pentru o viaţă de om 20 de ani, totuşi, înseamnă ceva.

Victor Spânu: „Da, şi pentru acele persoane, care în 20 de ani n-au observat schimbarea, n-au început să trăiască mai bine, asta i-a marcat foarte mult. Adică, mai bine cum era atunci, cu legile de atunci, cu relele de atunci, cu deportările, cu toate astea, dar noi trăiam cât de cât bine. Acum însă totul e aşa, ca prin ceaţă, vag, nici nu mai ştii la ce să te aştepţi.”

Europa Liberă: Cum să înţeleg: nostalgicii ar vrea refacerea URSS? Tinerii ar vrea integrarea Moldovei în UE?

Victor Spânu: „Bătrânii, ei ar vrea să trăiască bine, pur şi simplu. Ei văd aceasta prin revenirea Partidului Comuniştilor, care au în spate o „istorie”. Ei vor să se afirme ca partid comunist acela care a fost atunci. Nu, asta nu este adevărat. Partidul Comuniştilor de acum este altceva. Este un partid, care are interese şi care a reuşit să intre sub piele, ca un fel de parazit. Tinerii, pe de altă parte, văd în Uniunea Europeană acea viaţă bună. Ceea ce consider că tot nu este corect. Consider că este foarte real să reuşim şi fără Uniunea Europeană să devenim o ţară bogată, să devenim o ţară, care să se poată autodezvolta.”

Europa Liberă: Cum îţi vezi tu semenii rămaşi acolo, în mediul rural?

Victor Spânu: „E dreptul lor să fie cine sunt ei. Într-adevăr poate e păcat că ei nu au avut parte de independenţa de a lua decizii şi aceleaşi oportunităţi. Eu de mic încercam să mă implic în cât mai multe activităţi. Am fost şi consilier local, am realizat câteva proiecte pentru comunitatea mea.”

Europa Liberă: La Măgdăceşti, da?

Victor Spânu: „Da, la Măgdăceşti. Noi aşa o mînă de tineri am reuşit să cumpărăm pentru parcul nostru din faţa liceului scaune, pe care să se aşeze lumea. Au costa 12 mii 300 de lei. Ar fi foarte fain dacă această iniţiativă şi activitate s-ar educa din şcoală. Ca acei profesori să nu-i înveţe numai matematică, limbă română şi istorie. Să-i înveţe să se implice, să-i facă să vrea să schimbe, să le impună ideea, că voi sunteţi copii, ca să construiţi un viitor începeţi de acum.”

Europa Liberă: Deci, contează familia, contează şcoala?

Victor Spânu: „Da, absolut, contează mediul în care creşti în totalitate şi când cineva întreabă cine este vinovat pentru situaţia în care Moldova este acum, nu poţi să spui statul, familiile, care sunt destrămate, nu poţi să spui şcoala. Este un complex întreg.”

*

Europa Liberă: Ex-preşedintele comitetului Securităţii de stat al Moldovei, Tudor Butnaru afirmă că dacă nu se producea lovitura de stat din august 1991, Uniunea Sovietică nu se destrăma. Generalul deapănă amintirile la microfonul Europei Libere.

Tudor Butnaru: „Oamenii care ajungeau în nomenclatura partidului, odată ce aveau amprenta aceasta de nomenclaturist, el o termina numai cu înmormântarea. Fiecare tindea să ajungă înmormântat nu în altă parte decât în zidul Kremlinului. Şi în felul acesta s-a ajuns că garda veche, nu mai erau capabili să conducă ţara, fiindcă toţi erau bolnavi de demenţă eselină. După moartea lui Cernenco, şi a lui Andropov, vine Mihail Sergheevici în fruntea partidului.”

Europa Liberă: Gorbaciov?

Tudor Butnaru: „Gorbaciov, care nu i-a ajuns curaj să ia hăţurile în mână şi să-i pună la respect pe foştii nomenclaturişti din aparatul vechi al comitetului central al biroului politic.”

Europa Liberă: Domnule Butnaru, câtă indepedenţă avea KGB-ul de la Chişinău faţă de KGB-ul de la Moscova?

Tudor Butnaru: „Era o supercentralizare de sus până jos.”

Europa Liberă: Verticala puterii.

Tudor Butnaru: „Verticala puterii. Noi eram finanţaţi de centru. Lucrul acesta era făcut cu scopul ca organele de stat şi organele de partid din republici să fie verificate de acest comitet.”

Europa Liberă: Unde au ajuns dosarele din KGB-ul moldovenesc?

Tudor Butnaru: „O parte la Tiraspol, o parte la Moscova, şi o bună parte au rămas în arhiva Securităţii din Chişinău.”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă o parte la Tiraspol şi o parte la Moscova?

Tudor Butnaru: „Toate dosarele, care erau pe linia serviciului de informaţie externă trebuiau să fie expediate la Moscova, toate dosarele pe străini erau dirijate de centru. O parte din dosare au fost expediate în Tiraspol, fiindcă aşa erau indicaţiile centrului. După aceea o parte au fost aduse înapoi – toate dosarele personalului, o parte din dosarele operative. Dar majoritatea absolută au rămas aici. Aţi văzut, acum e problemă că s-au deschis arhivele şi nu încap. Nici nu vor să le ia, fiindcă nu prezintă interes istoric.”

Europa Liberă: De ce nu ar prezenta interes istoric?

Tudor Butnaru: „Păi, persoanele care au fost deportate şi au fost după aceea reabilitate, s-au întors, s-au reabilitat, ce interes prezintă?”

Europa Liberă: Măcar interesul să vezi cine au fost cei care te-au turnat.

Tudor Butnaru: „S-a văzut, s-a scris. Şi? S-a deschis această pagină şi foarte puţini au manifestat interes pentru a vedea conţinutul dosarului. Fiindcă totuşi oamenii sunt creştini. Că: Dumnezeul să-l ierte că n-a ştiut ce face.”

Europa Liberă: Se mai insistă să existe o lege a lustraţiei.

Tudor Butnaru: „Poate fi primită, dar ea nu o să dea nimic, această lege. Lustraţia acum e pentru viitor, dar nu pentru trecut. Ca să ştii ceea ce faci în prezent.”

Europa Liberă: Este adevărat că şi actualmente Moldova ar fi înpânzită de foşti securişti, de kgb-işti ruşi, mai nou fsb-işti?

Tudor Butnaru: „Nu cred, fiindcă serviciul s-a transformat în serviciu special, n-are nimic comun cu KGB-ul de altă dată. Şi în faţa FSB-ului tot au cu totul altă misiuni. Şi apoi, de ce ar trebui să fie Moldova împânzită, când ei se simt acasă în Tiraspol?”

Europa Liberă: E o mare problemă, totuşi, faptul că Moldova rămâne a fi divizată teritorial.

Tudor Butnaru: „E mare problema. E problema numărul unu. Şi atâta timp cât pe teritoriul nostru vor fi trupe străine şi această marionetă transnistreană, care e dirijată de conducerea de la Kremlin, noi vom fi mereu în starea aceasta de mat.”

Europa Liberă: Pentru această divizare a Moldovei, într-un fel „meritul” aparţie tot KGB-ului sovietic?

Tudor Butnaru: „Aparţine politicii expansioniste a Rusiei, a conducerii de vârf a Rusiei. FSB-ul face ceea ce dictează Kremlinul. Că dacă ar face ei din capul lor, ei ar fi fost puşi la punct demult.”

Europa Liberă: Ce face acum FSB-ul în regiunea de Est a Moldovei?

Tudor Butnaru: „Ce ar face?”

Europa Liberă: Ce misiune are acum?

Tudor Butnaru: „Să menţină regimul la putere. Regimul care există. Să creeze situaţii tensionate. Cum se încălzesc relaţiile, imediat găsesc spioni, pe care îi arestează, imediat se agaţă de drapelul Tricolor. Şi toate acestea sunt dirijate de specialişti.”

Europa Liberă: De serviciile secrete ruseşti, nu?

Tudor Butnaru: „Da, cu binecuvântarea conducerii Dumei de stat şi a conducerii de vârf a Rusiei. Ei au declarat – avem interese în această regiune. E o politică şovină, hrăpăreaţă, care a fost moştenită de la Rusia ţaristă. Şi ei nu se pot debarasa de acest lucru. Deşi simt că situaţia şi la dânşii nu e tocmai atât de bună cum ar trebui să fie.”

Europa Liberă: Domnule general Butnaru, Moldova a avut de câştigat de la căderea Uniunii Sovietice? A avut de pierdut?

Tudor Butnaru: „Şi de câştigat, şi de pierdut. A pierdut împreună cu toate republicile, cu toată Uniunea, a pierdut stabilitatea ceea aparentă, care era. În schimb am devenit stăpâni în casa noastră. Poporul nostru nu s-a speriat de sărăcie, nu s-a speriat de greutăţi, dar am fost setoşi de a ne simţi stăpâni în casă. Politica naţională şi politica de cadre era atât de eronată, atât de batjocuritoare. Lucrul acesta încă se simte şi acum – atitudinea lor faţă de moldo-românii din Basarabia.”

Europa Liberă: Nu regretaţi căderea URSS?

Tudor Butnaru: „Nu regret, fiindcă URSS a fost un imperiu şi ca orice imperiu, are început şi sfârşit.”

*

Europa Liberă: Şi pentru că bolşevismul a cârmuit Uniunea Sovietică peste 70 de ani, l-am întrebat pe istoricul de la Bucureşti, Armand Goşu, expert pe zona fostei URSS, ce a însemnat, totuşi, destrămarea acestui colos?

Armand Goşu: „Căderea URSS a însemnat ceva pentru elita sovietică de la Kremlin - un dezastru, un eşec. A însemnat altceva pentru Occident, pentru Statele Unite, care era principalul competitor al Uniunii Sovietice. Şi a însemnat cu totul altceva pentru milioanele, sutele de milione de cetăţeni din fostul lagăr socialist. Pentru ei, pentru că printre ei ne-am numărat şi noi, căderea Uniunii Sovietice, dispariţia zonei de influenţă a Uniunii Sovietice în Estul Europei, a însemnat regăsirea libertăţii.”

Europa Liberă: După 20 de ani de la căderea URSS, conform ultimului sondaj de opinie, care a fost făcut la Chişinău, o jumătate din cetăţenii Republicii Moldova ar regreta destrămarea URSS. Percepţia aceasta cum o explicaţi?

Armand Goşu: „Toată lumea regretă trecutul. În trecut eram mai tineri, eram mai sănătoşi, eram mai frumoşi, ne închipuim că eram şi mai deştepţi. Bun, e un proces obiectiv. Toţi regretăm că a mai trecut o zi din viaţa noastră. Tuturor ni se pare că trecutul a fost mult mai luminos, decât a fost în realitate. Peste 10 ani o să regretăm şi ziua de astăzi, care o să ni se pare foarte luminoasă.”

Europa Liberă: E doar nostalgia celor care au trăit în URSS?

Armand Goşu: „Este o nostalgie a celor care au trăit în URSS, este o nostalgie a celor care au trăit într-o mare putere, este o nostalgie a celor care încarcă cu tot felul de simboluri trecutul şi Uniunea Sovietică. Şi apoi tranziţia, iertaţi-mă, dar e limpede că e complicată. Sunt oameni, care au şi ei viaţa lor, au frustrări, au copii de întreţinut.”

Europa Liberă: Şi le este frică de greutăţi?

Armand Goşu: „Sigur că le este frică de greutăţi. Dar uitaţi-vă la societate. Practic, prăpastia dintre cei foarte puţini foarte bogaţi şi mulţi şi săraci, sau la nivelul sărăciei.”

Europa Liberă: Şi inexistenţa unui segment de mediu.

Armand Goşu: „Şi lipsa unei clase de mijloc, care să asigure stabilitatea societăţii. Astea îşi spun cuvântul şi îşi spun cuvântul mai ales în timpul sondajelor de opinie.”

Europa Liberă: Cum credeţi, după 20 de ani de la căderea URSS, de ce Republica Moldova nu şi-a cimentat independenţa? Şi alte ţări au o independenţă firavă, dacă vorbim despre Georgia, de exemplu.

Armand Goşu: „Până la urmă, asta e constanta acestui spaţiu. Excepţiile de la regulă din acest spaţiu îl reprezintă Ţările Baltice. Ţările Baltice au avut, totuşi, un alt traseu. N-au făcut greşelile, au folosit contextul anilor 90-91-92. S-au bucurat de susţinere masivă din partea Occidentului tocmai pentru că au demonstrat Occidentului, că sunt decise să urmeze o altă cale de evoluţie. Iar regulile generale din fostul spaţiu sovietic au fost menţinerea într-o zonă ambiguă de influenţă şi moscovită, şi occidentală în anii 90. Iar după ce Moscova şi-a regăsit suflul, mai degrabă influenţa rusească. Ceea ce se întâmplă acum în Georgia, ceea ce se întâmplă acum în Republica Moldova iarăşi sunt mai degrabă excepţii de la regula nescrisă a evoluţiei acestui spaţiu.”

Europa Liberă: De ce este important să cunoaştem trecutul? Trecutul istoric.

Armand Goşu: „Sincer să fiu, mă întreb: mai este important să cunoaştem trecutul istoric?

Europa Liberă: Nu mai e important?

Armand Goşu: „Acum se pune accentul în Europa nu atât pe trecut, nu atât pe istorie. Sigur istoria e importantă, trebuie să cunoşti nişte linii roşii, care vin din istorie, lucruri care se fac, care nu se fac, sunt conflicte vechi, care durează de sute de ani, care lasă nişte răni adânci în memoria colectivă. Acum de câteva decenii, dacă vă uitaţi în Vest, în Occident se pune accentul cel mai mare pe educaţia civică, pe toleranţă. Astea sunt valorile.”