Linkuri accesibilitate

Puhoi - un sat, ca atîtea altele, părăsit de tineri


Satul Puhoi
Satul Puhoi

Fără perspective clare de a-şi găsi un loc de muncă bine plătit, cei mai mulţi dintre tineri aleg să ia drumul pribegiei.


Din satul Puhoi pînă în capitală ajungi într-o jumătate de oră cu microbuzul. De aceea tinerii, în majoritatea lor, îşi cîştigă existenţa la oraş. Asta, cei care nu sunt plecaţi peste hotare. Iată de ce, îmi explică mătuşa Maria, prima femeie care mi-a ieşit în cale, satul pare pustiu în plină zi:

Mătușa Maria: „Toţi s-au dus la zarabotcă, acasă nu sunt nici unul”.

EL: Dar înainte tot aşa era?

Mătușa Maria
Mătușa Maria: „Nuuu. Înainte nu învăţau tocmai 12 clase, se mai duceau la lucru la colhoz. Acum învaţă 12 clase dar nu ştiu nici de 7”.

EL: Dar spuneţi-mi vă rog, este acum de lucru în sat pentru tineri?

Mătușa Maria: „Nu-i. Le-au dat la mulţi pământul aparte şi stă pârloagă, ei s-au dus pe la şcoli şi învaţă mai departe şi atâta-i.”

EL: Dar dumneavoastră copii aveţi?

Mătușa Maria: „Eu am patru copii, dar îţi spun că îs duşi toţi”.

După discuţia cu mătuşa Maria nu m-am lăsat rugată de două ori şi am intrat în alimentara din centrul satului.

- „Da de unde sunteţi?”

EL: De la Radio Europa Liberă. Ştiţi ce vroiam să vă întreb? De ce satul e pustiu? Unde sunt tinerii?

- „Unde-s? Nici nu sunt tinerii în sat pentru că nu plăteşte nimeni. Mulţi îs plecaţi şi mulţi nici nu au de lucru pe aici. Mergeţi pe deal să vedeţi câte pământuri pârloage sunt şi nimeni nu-şi dă niciun interes.”

- „Mai ales noi, căsătoriţi acum, loturi de pământ ca să contruim o casă nu avem, trebuie să le cumpărărm şi suntem nevoiţi să ne ducem peste hotare şi venim înapoi cu nimic. Un lot de pământ costă şase-şapte mii de euro, dar noi lucrăm pe euro aici? E foarte greu. Într-adevăr înainte lucram şi pe deal şi tineretul se ducea şi la Casa de Cultură lucra, mergeau şi la film, la dansuri sau discotecă. Dar amu?”

EL: Dar Casa de Cultură lucrează?

- „E pustie. O bucată este arendată pentru sală de nunţi, acolo e primăria, biblioteca sătească şi atât”.

În timp ce discutam cu vânzătoarele, au intrat să-şi cumpere ceva de ale gurii din alimentară un tânăr împreună cu mama lui. Am profitat de ocazie şi l-am întrebat dacă îşi vede viitorul la sat?

- „Nimic”

EL: Dar aici, în sat, crezi că îţi poţi găsi de lucru?

- „Nu”

EL: Şi ce ai să faci?

- „Am să plec peste hotare”

EL: Dar ce vârstă ai?

- „15 ani”

EL: Dvs ca mamă îl susţineţi?

- „Dar ce să facă el aici la Moldova? Nu-i nimic nimic în sat, nu-i de lucru. În oraş dacă se duc să lucreze e mică leafa. Ce au să facă aici? Băieţii au să se ducă, e clar că trebuie să-şi facă viitorul lor în viaţă, să facă ceva, să strângă o copeică”.

Cum se descurcă tinerii la sat îmi povesteşte şi Mariana Mîrdeanu care are 27 de ani:
„Soţul peste hotare, noi acasă, copilul la grădiniţă, serviciul la oraş”.

EL: Cam aşa se descurcă tinerii de la sate? Având pe cineva peste hotare?

Mariana Mîrdeanu
Mariana Mîrdeanu: „Sigur că altfel nu faci faţă. Cu ce? Cu salariul de aici practic dacă comunalele ţi le achiţi încă e bine, dar în rest. Eu îmi aduc aminte când eram noi copii şi nu poţi să zici că îşi permiteau părinţii mofturile să ni le facă, adică ne cumpărau ceea ce era necesar, pentru şcoală”

EL: Dar acum ce s-a schimbat? Mofturile sunt mai mari?

Mariana Mîrdeanu: „Şi mofturile îs mai mari, eu mă uit după copilul meu de trei ani, în fiecare zi mă întreabă la grădiniţă: mămica, ce mi-ai adus? Şi o bomboană, şi o jucărie, şi nu mai ştiu ce. Dar preţurile se vede că cresc în toată ziua”.

Fără perspective clare de a-şi găsi un loc de muncă bine plătit, cei mai mulţi dintre tineri aleg să ia drumul pribegiei – este concluzia la care ajung, în ultimul timp tot mai des, cercetările sociologice. Tinerii care pleacă nici nu ştiu, poate, că zeci de experţi încearcă să-i ajute realizând ceea ce ei numesc politici migraţioniste. Poate pentru că de multe ori aceste politici nu lasă nicio amprentă în viaţa celor plecaţi.
Previous Next

XS
SM
MD
LG