E suficient să analizezi numai starea lucrurilor din sistemul de pensionare autohton ca să-ţi dai seama ce ni s-a întîmplat nouă, cetăţenilor Moldovei, în ultimii 20 de ani. Privită din acest punct de vedere, situaţia se prezintă în chip lamentabil, catastrofal. Şi nu doar pentru că majoritatea simplilor muritori au avut în anii tranziţiei nişte pensii mici, ridicole, nişte pensii care nu le asigurau nici măcar lucrurile de primă necesitate. Cea mai mare lacună a sistemului de pensionare din Moldova a fost toţi aceşti ani deosebirea flagrantă-izbitoare dintre privilegiile unei minorităţi şi mizeria majorităţii.
Vasăzică, toţi aceşti ani procurorii şi poliţiştii se pensionau mult mai repede decît învăţătorii. Toţi aceşti ani funcţionarii şi politicienii obțineau pensii mult mai mari decît ale medicilor, de pildă. Şi nu numai că pensiile lor erau mai mari, dar şi erau calculate cu procente mai mari din salariu.
De ce s-a întîmplat lucrul ăsta e la mintea cocoşului. Statul avea grijă de pîrghiile lui. În rest, să se descurce lumea cum poate.
Altminteri, privilegiile astea ale procurorilor, cinovnicilor şi poliţiştilor sînt greu de justificat. Se poate lesne demonstra, la rigoare, că munca de-o viaţă a unui profesor a fost mai utilă pentru societate decît munca unui anume procuror. Şi de ce atunci cineva trebuie să se pensioneze la 50 de ani, iar altcineva, mai util, tocmai la 62? Şi mai gravă devine situaţia dacă ne gîndim că privilegiile legate de pensie şi pensionare pentru o categorie mică de oameni au fost conservate pe durata unei epoci dintre cele mai dificile, cînd mulţi bătrîni au fost pur şi simplu striviţi de tranziţie.
Aceste privilegii au fost păstrate de guvernările precedente. Şi iată, abia acum, după atîta amar de vreme, guvernanţii încep a se gîndi că ele sînt cam ciudate. Nu e cam tîrziu? Acum cică vîrsta de pensionare a privilegiaţilor sorţii va fi majorată. Dar nu oricum, ci treptat. Eu nu înţeleg de ce ea trebuie majorată treptat. De ce nu pot fi dintr-o dată puşi privilegiaţii pe picior de egalitate cu restul lumii? Sau şocul va fi foarte mare?
Iar deunăzi am văzut un politician reflectînd despre existenţa unor pensii exorbitante nejustificate. Ele ar trebui micşorate niţel, în opinia politicianului. Probabil, tot treptat. Asta a fost situaţia sistemului de pensionare în epoca tranziţiei. Iar şi mai curios e faptul că mulţi dintre guvernanţii care au păstrat cu sfinţenie privilegiile se erijau în mari luptători pentru dreptate socială.
