Omagiu unui disident: Ludwig Mehlhorn

Ludwig Mehlhorn nu a fost unul dintre cei mai cunoscuţi disidenţi est-germani, dar cu siguranţă, unul dintre cei mai importanţi. Această constatare se poate citi în anunţul morţii lui Mehlhorn, destinat presei şi semnat de scriitorul Lutz Rathenow.

Nu întîmplător a publicat tocmai ziarul polonez GAZETA WYBORCZA primul necrolog, dedicat celui care deja pe vremea RDG-ului a militat pentru reconcilierea polono-germană. (Alte evocări pot fi citite pe site-ul Societăţii Havemann). În anii 1980, Mehlhorn a facilitat contactele între opoziţia civică est-germană şi cea poloneză. Pentru aceste demersuri neobosite, a fost distins anul trecut, în septembrie, cu medalia de merit (a sindicatului polonez) Solidarność.

O lună mai tîrziu s-a îmbolnăvit de cancer. În octombrie n-a mai putut participa la conferinţa dedicată problemei romilor europeni, pe care am pus-o la punct împreună, şi care a fost sprijinită de Academia Evanghelică din Berlin, unde Mehlhorn a lucrat după dispariţia Germaniei răsăritene.

Urmele interesului special pentru problematica răsăriteană a lui Ludwig Mehlhorn se regăsesc în presa de samisdat, adică în broşurile şi revistele editate în clandestinitate în perioada comunismului. Împreună cu opozantul Stephan Bickhardt a editat, de pildă, publicaţia „radix-blätter“ în care, între altele, au apărut texte de şi despre poetul bucovinean Paul Celan.

În timpul comunismului locuinţa sa din Berlinul de est devenise un loc de întîlnire a scriitorilor şi artiştilor contestatari.

La o astfel de lectură publică, la care am asistat după stabilirea mea în Berlinul Ocidental, în martie 1987, l-am cunoscut şi pe Ludwig Mehlhorn.

După 1990 am participat la numeroase întîlniri, conferinţe şi dezbateri incitante pe care el le-a organizat în cadrul Academiei Evanghelice. Datorită lui, a avut loc la Berlin una din primele conferinţe despre trecutul politic al generaţiei Eliade-Cioran. În 2001 am însoţit, împreună cu el, un grup de persoane interesate de problematica românească, într-un lung voiaj prin România.

În aprilie 2005 şi 2008 am participat la seminarele pe care el le organiza anual la centrul de întîlnire polono-german din Krzyżowa. Centrul de întîlnire de la Krzyżowa, a relatat Ludwig Mehlhorn într-un interviu pentru Europa Liberă, în 2005, s-a înfiinţat la începutul deceniului trecut în urma consultărilor polono-germane la nivel înalt, cu scopul impulsionării procesului european de reconciliere est-vest. În vederea înfiinţării unui loc adecvat de întîlnire fusese restaurat conacul lui James von Moltke, transformat în perioada comunistă în sediul unui CAP. James von Moltke a făcut parte din grupul conspiratorilor care în 1944 a pus la cale atentatul asupra lui Hitler. Opozanţii antihitlerişti s-au întîlnit de cîteva ori la Krzyżowa, iar după eşecul atentatului, James von Moltke şi prietenii săi fuseseră condamnaţi la moarte. Opozanţii amintiţi au intrat în istorie sub denumirea „Kreisauer Kreis“ – ceea ce în traducere înseamnă: „Cercul de la Krzyżowa“.

În 2008 Mehlhorn a fost grav insultat de nişte fundamentalişti germani şi români deoarece a „îndrăznit“ să organizeze la Berlin o conferinţă dedicată problemei bisericilor şi a religiei din România. În acelaşi context au fost atacaţi şi cei doi invitaţi din Românie, Smaranda Enache de la Liga Pro Europa din Tîrgu Mureş şi militantul pentru drepturile omului din Bucureşti, Gabriel Andreescu. Participanţilor la dezbaterea publică de atunci li s-a reproşat că ar fi instigatorii unui „război cultural“, declanşat în numele „ateismului“.

Încheiem această sumară evocare a celui care a fost cofondator al organizaţiei opoziţioniste „Democraţie acum“ (Demokratie jetzt) cu necrologul dat publicităţii de Academia Evanghelică din Berlin în care se spune: „Speranţa lui a fost că vor exista şi în viitor oameni care-i vor continua opera în spiritul convingerilor sale.“