După conferinţa Partidului Comunist al Moldovei din ianuarie 1991, comuniştii de la Chişinău adoptă o serie de măsuri în vederea consolidării ideologice ale partidului. Vorba era că partidul era criticat din toate părţile, iar cea mai mare parte a membrilor de partid care părăseau rândurile formaţiunii motivau acest lucru prin istoria criminală a acestui partid.
Astfel, la mijlocul lui mai 1991 este elaborat un ghid metodologic pentru membrii de partid din teritoriu în care se justifică politica din trecut a PCUS în ansamblu şi a PCM în particular. O atenţie deosebită se atrăgea asupra Revoluţiei din Octombrie 1917 din Rusia, anume argumentării că aceasta a fost inevitabilă şi bolşevicii au salvat Rusia de colaps total. Mai mult, se insista asupra tezei potrivit căreia bolşevicii au reuşit în Octombrie 1917 ceea ce n-au reuşit „revoluţionarii de la 1789, 1830, 1848 şi comunarzii de la 1871, adică răsturnarea vechiului regim, lichidarea inegalităţii sociale şi economice şi instaurarea unui guvern popular, cu alte cuvinte Estul a luminat tot globul cu „scânteia speranţei”.
Pe de altă parte, se stipula că dacă Lenin şi bolşevicii n-ar fi insistat să preia puterea, ar fi existat pericolul instaurării unui regim de tip fascist, sugerându-se că încercarea de a prelua puterea de către unii generali ţarişti ar fi însemnat anume acest lucru. Adică, ar fi putut fi şi mai rău.
Se porneşte de la premiza că anume comunismul a fost cel care a stăvilit pericolul fascist din Europa. Un rol important în acest tip de discurs era acordat lui Lenin, considerat conducător genial. În acelaşi ghid metodologic de la mijlocul lui mai 1991 comuniştii sunt invitaţi să discute asupra subiectului: nu cumva Perestroika este o mişcare inversă, retrogradă, de la idealurile Revoluţiei din Octombrie 1917 la cea numită peiorativ burghezo-democratică din Februarie 1917? Totodată, se fac anumite încercări de a compromite operele unor autori anticomunişti precum Soljeniţân şi Şalamov.
Prin urmare, ideea centrală a ghidului metodologic elaborat în mai 1991 în cadrul CC al PCM constă în justificarea părintelui fondator al comunismului, V. I. Lenin, a acţiunilor sale din Octombrie 1917 şi a fundamentelor ideologice ale comunismului, bazate pe justificarea crimei în masă. Cu alte cuvinte, nu era vorba nici pe departe de o revizuite critică a istoriei comunismului, ci de reiterarea reînnoită a dogmelor PCUS din perioada stalinistă şi post-stalinistă. Este interesant de menţionat cine era coordonatorul acestui ghid metodologic: Viorel Mihail, atunci pe post de consultant la Centrul de cultură politică de pe lângă CC al PCM, astăzi redactor-şef al hebdomadarului „Săptămâna”, unul dintre cei mai cunoscuţi propovăduitori ai românofobiei de la Chişinău.