Cu plasticiana Silvia Radu despre arta incomodă și incomodantă

In ajunul deschiderii unei noi expoziției de grafică, pictură și sculptură la Muzeul Național de Artă, cu lucrări de Silvia Radu și Vasile Gorduz, Vasile Botnaru a stat de vorbă cu plasticiana română:

Europa Liberă: Brâncuşi ar fi spus totul. Mai e loc de spus ceva după asta?

Silvia Radu: „Cum să spună Brâncuşi? Brâncuşi a spus în felul lui şi fiecare Popescu, Ionescu, Stănescu spune cum crede el. Adică, n-am putea, nimeni nu spune totul. Brâncuşi a spus totul în sensul că el a deschis nişte drumuri, nu că a spus totul. Dimpotrivă, el deschizând drumurile, a lăsat, a deschis drumurile, de acum încolo se putea spune totul, să zicem, aşa, acuma spun o generalitate.”

Europa Liberă: Deci, artiştii nu se simt inhibaţi de marele talente?

Embed Răspândește

SILVIA RADU sau despre arta incomodă și incomodantă

Embed Răspândește

Codul a fost copiat

---

width px Înălțime px

---

Codul URL a fost copiat

Nici o sursă media

0:00 0:04:18 0:00

Link direct

• 288p | 11,3MB

Silvia Radu: „Nu, niciodată, nu. Păi dacă ne-am simţi inhibaţi, s-ar închide toate şcolile şi ne-am duce acasă şi ne-am culca. Nu, nu, nu. Sunt convinsă de asta. Dimpotrivă, lucrul bun, piesă de calitate, îţi deschide gustul pentru artă. Şi Vasile Gorduz spunea: „arta se face de fapt pentru specialişti”. Adică lucrurile bune. Pentru că publicul larg nu poate să înţeleagă lucrurile bune, decât poate să intuiască.

Dar numai un artist, care este deja în meserie şi pricepe ce înseamnă meseria respectivă – pictură, sculptură, arhitectură, ce-ar fi, muzică ş.a.m.d., numai el poate să judece. Şi în momentul în care el vede un lucru de calitate, asta îi deschide dorinţa. Sigur poţi să mă gardezi – o mâncare bună îţi face plăcere să o mănânci. Păi şi arta bună îţi face plăcere s-o practici tu.”

Europa Liberă: Dar artiştii vor popularitate.

Silvia Radu: „Nu e a devărat. Să ştiţi că Gorduz spunea, că-l citez tot timpul pe el, pentru că era un om foarte deştept. Era basarabean şi basarabenii care sunt deştepţi, sunt deştepţi. Nu sunt toţi, din păcate, dar aia care sunt deştepţi, sunt foarte deştepţi. Spunea totdeauna că un artist dacă porneşte cu ideea că vrea popularitate, nu o va avea niciodată. Porneşti cu ideea să faci meseria bine. Şi aia vine, dacă vrea Dumnezeu. Dacă vrea Dumnezeu, devii artist mare, dacă nu, nu. Deci, degeaba vreau eu să fiu mare, dacă nu mi-e dat de la Dumnezeu, inutil mă zbucium.”

Europa Liberă: Totuşi arta se vrea să intre în mediu. În special sculptura. Ne uităm la New York, de exemplu.

Silvia Radu: „Da, din păcate vrea să intre în mediu şi intră în general în toată lumea. La New York n-am fost, nici nu m-aş duce că nu mă interesează. Dar am fost în toate capitalele şi foarte rar vezi sculptură bună. Totdeauna am spus că sculptorul este un pesonaj cu mare curaj. Ca să pui un obiect, de care se împiedică toată lumea, care îl vede toată lumea şi pe care-l judecă toată lumea. Şi dreptate are să-l judece, pentru că îmi stă în cale. Deci, este o responsabilitate enormă să faci sculptură.

Este cea mai grea artă şi cea mai incomodantă şi incomodă. Incomodantă pentru că mă deranjează pe mine ca privitor, ca umblător pe stradă a oraşului. Deci vii şi-mi pui un obiect de ăsta îngrozitor, nu mă apuc acum să citez obiectele proaste, dar sunt nenumărate. Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar sunt nenumărate, din păcate. Pentru că comanditarii sunt cum sunt, habar n-au. Deci, cei care au bani nu se pricep în general, sunt foarte puţini cei care se pricep, iar privitorii şi ei sunt...

Deci, sculptura este o artă extrem de dură, de greu de făcut şi de riscantă. A pune un monument este un risc enorm. Şi este o bucurie să vezi un monument bun. Şi slavă Domnului că Gorduz este tipul, care a făcut două monumente superbe. L-a făcut pe Traian, la Sevilla, la Roma şi acum l-a făcut la Bucureşti. Şi pe Eminescu la Monreal. Dar el este un exemplu foarte rar în secolul ăsta.”

Europa Liberă: Piese de design urban şi adevărata sculptură, ce diferenţă este?

Silvia Radu: „Este o diferenţă enormă. Design este un lucru de, cum să spun, în primul rând designul depinde practic, nu? Sculptura nu este practică, aici nu e, adică să-l fac practic pe Traian. Sculptura nu este de omni depa. Lucrezi cu materiale extrem de dure şi cu nişte mijloace extrem de inefabile. Design-ul cu sculptura n-are nici în clin, nici în mîinecă. Eu când văd că obiecte de design le bagă în text de sculptură, mi se pare o anomalie.

Dar în materie de artă - la noi anomaliile abundă. Deci nu e domeniul meu, nu mă amestec, nu mă bag când e vorba de artă de proastă calitate, ceea ce eu cred că se face, abundă în momentul ăsta în lume. La noi mai puţin, pot să zic, pentru că în fine, slavă Domnului, că încă n-a pătruns aşa de tare.

Dar a crede că trei scânduri, şi două beţe, şi cinci cuie înseamnă..., nici design nu înseamnă, dar că înseamnă şi sculptură pe de asupra este o copilărie, ca să nu zic prostie. Ţăranul făcea obiecte utile de un frumos excepţional, dar în utilitatea lui. Adică, o lingură frumoasă nu e o sculptură. Ea este mai mult decât o lingură, dar nu este totuşi o sculptură.

Şi Brâncuşi e mare nu pentru că el avea în sânge, el era românul ăla care era. Că acum românul a dispărut, e o compoziţie foarte ciudată. Nu mai avem românii de altă dată. Nu mai avem ţăranul ăla care era un nobil, era un domn, ţăranul era superb. Şi aşa era şi Brâncuşi, era un personaj superb. Gorduz este ţăran. Adică marii artişti sunt ţărani, în primul rând, sunt legaţi de pământ, de frumuseţe, au un simţ în ei inegalabil.”

Europa Liberă: Şi Dumneavoastră sunteţi ţărancă sau intelectuală?

Silvia Radu: „Şi eu sunt ţărancă. Întâmplător m-a născut mama la Petroaia şi sunt foarte mândră că m-am născut la Petroaia, mi se pare un nume superb. Bine, mama mea e plecată de la ţară, dar m-a născut acolo. Dar ei, mama şi cu tata sunt copii de ţărani, şi-s tot prin felul meu de a fi. Ţăranul este ocupat, el face tot timpul ceva. Nici odată nu mă apuc să stau. Ţăranul munceşte întruna şi aşa e normal.”

Europa Liberă: Dar pot să fie intelectuali, să fie elite, să ştie cum să conducă poporul.

Silvia Radu: „Ce elită, să conducem poporul. N-avem cum să conducem poporul. Dar nici să nu ne lăsăm conduşi de popor. Să nu ne lăsăm conduşi de elitele politice. Că dacă ne lăsăm conduşi, ne-am ras. Noi trebuie să fim noi. Noi ştim, noi avem un simţ special de la Dumnezeu... În general, artiştii au fost întotdeauna pe poziţiile cele mai frumoase, mai adevărate, ca să zic aşa.

Nu tot ce face poporul e bine. Adică revoluţia franceză făcută de popor eu zic că e o nenorocire. Revoluţiile sunt în fond o nenorocire. Revoluţia aia a fost o dramă. Ăştea erau nişte monştri, care făceau revoluţiile. Revoluţia franceză a distrus monarhia franceză care era. Statul francez era cel mai creştin stat.”