Mai toţi străinii cu care mă întîlnesc în ultima vreme mă întreabă despre viitorul european al Republicii Moldova. „Crezi că Moldova ar putea deveni membră a UE?” „Chiar vor moldovenii să se integreze în Europa?” „Cît timp va dura integrarea voastră şi ce vă împiedică?” Cam astea sînt întrebările străinilor care vizitează spaţiul nostru ciudat-miraculos.
Şi, dacă e să fiu sincer, răspunsurile mele la aceste întrebări nu sînt deloc optimiste. Impresia mea e că drumul Moldovei în Europa va fi foaaaarte lung...
Da, am putea la rigoare invoca fraza însufleţitoare a premierului Filat. Ea suna cam aşa: „Europa, aşteaptă-ne, că noi venim!” Dar atunci când acelaşi premier zice că decizia propriului său guvern de a legaliza islamul poate fi revăzută ce ar trebui să înţelegem? Păi, noi cum ne integrăm în Europa dacă nu ştim exact ce să facem cu reprezentanţii unei minorităţi? Ştim oare măcar cum procedează în aceste cazuri Europa în care ne integrăm vijelios?
Altminteri, dincolo de sloganurile pro-europene şi uneori sincere ale guvernanţilor, cotidianul se prezintă ca un tărîm arid în care domneşte cultul mişmaşului. Nici un fel de integrare europeană nu va avea sorţi de izbîndă atîta timp cît oamenii obişnuiesc să-şi rezolve problemele vitale prin intermediul mişmaşului. Exemple există cu duiumul.
Numai presa a scris despre mişmaşurile autohtone atîta că s-ar aduna mormane de hîrtie cu dezvăluiri. S-a scris enorm în spaţiul nostru despre nereguli prin spitale şi universităţi, prin ministere şi departamente, prin întreprinderi şi firme, prin vămi şi organe de poliţie. Există aici o idee, pe care o aud deseori rostită de simplii muritori, aceea că problemele sînt insolubile, dacă nu ai pile, dacă nu dai ceva cuiva.
Depistarea unor scheme frauduloase nici nu mai trezeşte prea mare mirare. Ele ţin parcă de un soi de rutină. Bunăoara, cine a fost şocat de descoperirea schemei frauduloase de la Chişinău Gaz care, zice-se, a existat ani de zile? Şi o fi asta singura schemă ilegală care ne otrăveşte existenţa? Să fim serioşi! După 20 de ani de tranziţie inconfundabiliă, mai toată lumea e convinsă că asemenea scheme sînt foarte multe. Şi nu doar furtul e o problemă. Ci şi absenţa unui elementar bun-simţ. Mă gîndesc, de pildă, la diferenţa izbitoare dintre salariile şefilor şi simplilor angajaţi din unele întreprinderi de stat.
În concluzie, ideea mea e că numai alungînd mişmaşul din grădina noastră, numai renunţînd la acest viciu, numai recuperînd bunul-simţ, putem progresa, merge înainte, spre Europa, dacă vreţi. În caz contrar, modernizarea noastră va fi un balon de săpun, iar grădina noastră va părea în continuare o junglă.
