Cea mai mare organizaţie pentru drepturile omului din lume, Amnesty International a împlinit pe 28 mai 50 de ani de la înfiinţare. Şi-a început activitatea cu apărarea a doi studenţi portughezi întemniţaţi, iar astăzi se poate lăuda cu 3 milioane de participanţi care promovează drepturile omului în lumea întreagă. Relatarea corespondenta EL, Kristin Deasy despre evoluţia organizaţiei este sintetizată de Alexandru Eftode:
Amnesty Internaţional: după o jumătate de secol
La aniversarea unei jumătăţi de secol, Amnesty International a primit, din partea regimului autoritar din Azerbaidjan, un cadou neaşteptat – un miracol.
Sunt cuvintele folosite de jurnalistul Eynulla Fatullayev pentru a descrie eliberarea sa după patru ani de închisoare. Cu două zile înainte ca jurnalistul să fi fost amnistiat de preşedintele Ilham Aliyev împreună cu alţi 89 de oameni, Amnesty International pornise o campanie pe reţeaua de socializare în internet, Tweeter, pentru eliberarea lui Fatullayev, pe care îl recunoscuse drept „deţinut din cauza convingerilor” sale.
Vorbind cu serviciul azer al Europei Libere la câteva ore de la eliberare, jurnalistul a adus mulţumiri organizaţiei care a ţinut cazul în atenţie pe parcursul celor 4 ani de închisoare.
Amnesty International s-a născut dintr-o idee a avocatului britanic Peter Benenson, care publica, în 1961, articolul „Prizonierii uitaţi”, o pledoarie în apărarea a doi studenţi portughezi ajunşi la închisoare pentru un toast - toastaseră pentru libertate, un act periculos sub dictatorul Antonio de Oliveira Salazar.
Amnesty International şi-a început activitatea la Londra cu o mână de voluntari. Simbolul – o lumânare aprinsă, înfăşurată de o sârmă ghimpată – reflectă misiunea organizaţiei de a vărsa lumină asupra abuzurilor faţă de drepturile omului.
Apărarea oamenilor din păturile social-vulnerabile, a prizonierilor politici şi altor victime ale abuzurilor, i-au adus rapid recunoaştere internaţională. În 1977 a primit premiul Nobel pentru Pace. În cinci decenii, a ajuns cea mai amplă organizaţie pentru drepturile omului cu 3 milioane de susţinători în peste 150 de ţări, birouri în 68 şi un buget anual de 200 de milioane de dolari, format în cea mai mare parte din donaţii. Astăzi, continuă campanii viguroase pentru drepturile deţinuţilor în întreaga lume.
Istoria Amnesty International nu este, însă, lipsită de întâmplări controversare, organizaţia confruntându-se cu propriile probleme de etică. În februarie anul acesta, presa britanică a dezvăluit că fostul secretar general, Irene Khan a primit la retragerea din funcţie în 2009 un bonus de peste 800 de mii de dolari, sau de peste patru ori cât salariul ei anual. Parlamentarul britanic, Philip Davies a spus că, în felul acesta, reputaţia organizaţiei a primit o lovitură şi că mulţi dintre binefăcătorii ei vor rămâne „deziluzionaţi”.
De asemenea, Amnesty International a fost acuzată de părtinire în defavoarea unor ţări şi criticată pentru rapoarte considerate de unii trunchiate. Cel mai recent caz este schimbarea de atitudine în privinţa lui Mihail Hodorkovsky. Abia după critici aspre din partea apărătorilor drepturilor omului din Rusia, Amnesty şi-a schimbat săptămâna trecută poziţia, recunoscându-l pe fostul magnat petrolier rus drept „prizonier pentru convingerile sale”.
La împlinirea a 50 de ani, organizaţia spune că foloseşte ocazia aniversării pentru a învăţa lecţiile trecutului şi a-şi face noi planuri de viitor.
În cuvintele lui John Dalhuisen, directorul adjunct pentru Europa şi Asia Centrală, eliberarea jurnalistului azer Fatullayev de ziua Amnesty International a scos în evidenţă că mulţi alţii în Azerbaidjan şi în alte părţi au încă nevoie de ajutor.
