În această seară vă propunem în cadrul acestei rubrici un interviu cu pianistul român Dan Grigore, care a participat, miercuri, 6 iulie, la concertul de închidere a celei de-a IX-a ediţie a Festivalului „Nopţi Pianistice” organizat de Alianţa Franceză în cooperare cu Institutul Cultural Român şi Ambasada României la Chişinău. Interviul a fost realizat de Vasile Botnaru.
Un interviu cu pianistul român Dan Grigore
Europa Liberă: Muzica interpretată de dumneavoastră continuă să adune săli. Ce are muzica asta de mai ține sufletul oamenilor grămadă?
Dan Grigore: „Cred că e o dimensiune interioară a omului, care captează această muzică și care are nevoie de această muzică. Așa cum Eliade spunea că homo-religiosus este un dat al omului dintotdeauna, omul e construit religios, ca ființă religioasă, așa cred că omul e construit ca ființă muzicală, și poate că undeva aceste două dimensiuni ale omului comunică între ele, poate una e chiar subordonată celeilalte. Poate că armonia muzicii face parte dintr-o structură mai profundă a acestui om religios, chiar dacă el nu-și dă seama.”
Europa Liberă: Deci dumneavoastră nu contați neapărat pe oameni știutori, pe connaisseuri . Contați pe oameni nu neapărat școlarizați muzical?
Dan Grigore: „Contez pe foarte multe feluri de oameni, pentru că oamenii sunt de foarte multe feluri, și oamenii au fiecare drumul lui, calea lui. Drumul fiecăruia e mai important decât țelul fiecăruia, după părerea mea. Fiecare își găsește propria lui interioritate, propria lui bogăție sau uneori chiar își făurește bogăția lui interioară, în contacte cu diferite șanse și oportunități pe care le oferă soarta lui. Așa că una fiind muzica, încerc și eu să servesc această muză și să ofer publicului care acceptă să-și cheltuiască niște ore din viață ca să vină să mă asculte, îi ofer această bucurie și poate această șansă de a se găsi mai profund decât era când a venit.”
Europa Liberă: Sunt cărți formatoare, dar autori formatori, muzici, bucăți formatoare, ați da o listă?
Dan Grigore: „Nu, n-aș da liste. Nu-mi plac listele în general. Aș sfătui oamenii să asculte muzica dezbărați de complexe. Să nu caute să descopere dintr-odată că sunt atotștiutori. A fi atotștiutor nu este neapărat o virtute, ci este o iluzie. Așa că din momentul ce descoperi ceva de nu știai e o șansă și un semn de tinerețe și nu în ultimă instanță e un semn de viață.”
Europa Liberă: Dar la modul practic, pentru o igienă muzicală, pentru culturalizare muzicală cu ce trebuie să înceapă copiii, cât timp pe zi le trebuie să se împrospăteze, să se alimenteze cu muzică?
Dan Grigore: „S-ar putea sa nu fie un răspuns foarte ortodox ce spun eu acum, dar eu cred că e mai important pentru copii, pentru oameni în general, să știe că există muzici de diferite altitudini. Și există muzici de diferite profunzimi. Așa cum există pentru speleologi anumite recorduri de lungime sau adâncime a unei peșteri, pentru alpiniști recorduri de înălțime sau de dificultate a unor munți pe care-i urcă dar și satisfacția de a avea pe urmă, după izbânda asupra greutăților drumului, de a avea acea perspectivă pe care ti-o oferă viziunea de la o anumite altitudine, așa cred că trebuie stabilite și lucrurile astea. Există muzici ușoare, există muzici și mai ușoare, există muzici puțin mai grele, muzici care te duc undeva mai departe, muzici care îți oferă mai mult, cu simpla condiție să le cauți, și când le găsești - să adăști puțin asupra lor și să te bucuri de ele.”
