Nu este un secret pentru nimeni că Germania este cel mai bun prieten al Rusiei în Uniunea Europeană. Germania este şi cel mai mare consumator de gaze naturale ruseşti din cadrul Uniunii, dar unii politicieni germani din opoziţie cred că Rusia îşi foloseşte resursele naturale pentru a cîştiga avantaje politice, iar un politician german cu care a stat recent de vorba la Berlin corespondentul nostru Gregory Feifer crede că relaţia Moscova-Berlin este niţel cam prea apropiată în dezavantajul ţărilor din regiunea fostei URSS, zonă pe care Kremlinul o consideră pe mai departe ca facînd parte din „zona sa de influenţă”.
Moscova-Berlin – o relaţie în detrimentul ţărilor ex-sovietice?
În Berlin, spune corespondentul nostru , puţini nemţi care lucrează în modernele birouri parlamentare de pe bulevardul central şi istoric Unter den Linden par departe de haosul şi corupţia care domneşte în viaţa politică a Moscovei. Hans Ulrich Klose , veteran al Partidului Social Democrat, de opoziţie, crede că Germania nu poate să aibă decît o relaţie bună cu Rusia:
„Nu e foarte rezonabil ca din perspectivă europeană să continuăm o relaţie controversată cu Rusia. De cea face-o?! Ştim cum este Rusia astăzi şi am vrea să o schimbăm”.
Politicianul social-democrat spune că nu numai Germania are interese economice în Rusia, dar nici Rusia nu se poate dezvolta economic şi tehnologic fără ajutorul Germaniei, aşa încît şi Berlinul şi Moscova au interese şi avantaje reciproce.
Faptul că fostul cancelar social democrat Gerhard Schroeder este preşedintele proiectului Nord Stream al companiei de stat Gazprom prin care gazul rusesc va trece pe sub Marea Baltică pentru a ajunge în Germania este văzut de unii politicieni germani drept o situaţie „jenantă”. Printre ei, Marie Luise Beck, de la Partidul Verzilor:
„A fost Gerhard Schroeder care a pornit proiectul Nord Stream, ceea ce înseamnă că pentru prima dată a dat posibilitatea Rusiei să dividă şi să împărăţească”. Germania a făcut prima acest pas”.
Parlamentara germană este convinsă că Gazpromul nu este o companie la fel ca oricare alta din lume şi asta pentru că amestecă într-un fel propriu politica şi afacerile. De fapt, crede parlamentara ecologistă, Gazpromul face politica externă a Rusiei, oferind contracte foarte bănoase companiilor occidentale. Liderii acestor companii devin astfel lobişti pentru Gazprom şi care pledează în cadrul guvernelor lor pentru a pune interesele ţării lor deasupra intereselor Uniunii Europene şi a unei politici şi strategii unitare europene în domeniul energetic.
Alegerea cancelarei creştin-democrate Angela Merkel în 2005 a alimentat speranţele pentru o schimbare în politica energetică a Berlinului. Dar în 2008 relaţiile Moscova-Berlin au redevenit ceea ce fuseseră şi sub social-democraţi.
Cînd administraţia Bush a sprijinit la summitul NATO de la Bucureşti apropierea oficială a Ucrainei şi Georgiei de NATO, cancelara Merkel a fost un oponent puternic al planului. În luna august, Rusia invada Georgia.
Marie Luise Beck crede că Germania a zădărnicit viitorul pro-european al Ucrainei, unde acum guvernul îi arestează pe cei care au promovat în mod deschis o politică pro-occidentală şi cere autorităţilor germane nu o politică de confruntare cu Rusia, dar o politica „mai fermă”.
Este ceea ce s-ar putea întîmpla pentru că acum cancelara Merkel susţine cu tărie adoptarea unor reglementări stricte şi restrictive în cadrul Uniunii Europene pentru firmele din ţările extra-comunitare de a cumpăra companii europene de energie, o măsură menită să încetinească pătrunderea şi implicit dependenţa mai mare de Rusia a Uniunii Europene. Din nou, parlamentara Marie Luise Beck:
„Spectacolul lui Putin va lua sfîrşit, dacă nu va putea să îşi mai vîndă gazul şi petrolul partenerilor occidentali”.
Parlamentara ecologistă de la Berlin crede că Germania ar trebui să profite de rolul său importat în promovarea democraţiei în zona Parteneriatului Estic al Uniunii Europene, dar spune că relaţia dintre Germania şi Rusia este „cam prea mult o relaţie specială de prietenie”.
