Rusia a făcut eforturi constante pentru a avea o relaţie specială cu Germania şi alte ţări ale Uniunii Europene într-o încercare de a–şi întări controlul asupra pieţii energetice europene. Moscova nu a făcut nici un secret din această strategie şi din faptul că astfel a căutat să divizeze ţările comunitare şi să le împiedice să ajungă la o strategie energetică unitară. Acum, scrie corespondentul nostru Gregory Feifer, odată ce preţurile la gazele naturale sunt în scădere, s-ar putea ca Germania să fie încurajată să îşi redefinească rolul în relaţia sa cu Rusia.
Relaţia privilegiată ruso-germană şi securitatea energetică a UE
Premierul Rusiei, Vladimir Putin este binecunoscut pentru declaraţiile sale lipsite de diplomaţie de pe scena mondială. In noiembrie anul trecut, la un forum al oamenilor de afaceri de la Berlin, Putin le-a spus nemţilor că nu au cum să-şi încălzească casele fără Rusia, si „chiar şi pentru un foc cu lemne, va trebui să mergeţi în Siberia” spunea atunci premierul de la Moscova.
Putin a fost nemulţumit de planurile Uniunii Europene de a-şi liberaliza piaţa energetică şi de a crea o politică unitară energetică pentru ţările comunitare. Această abordare ar putea diminua dependenţa europenilor faţă de gazele naturale ruseşti. In aceste condiţii, Rusia a început să cumpere acţiuni la companiile energetice europene şi a început un lobby puternic pentru a obţine excepţii de la regulamentele comunitare.
Rolf Fucks, director al fundaţiei Heinrich Boll, un centru de cercetări cu bune relaţii cu partidul Verzilor, ecologist, critică Uniunea Eurpeană pentru că i-a permis Rusiei să îşi întărească poziţia şi nu are încă o „strategie energetică unitară”.
„Pentru Rusia, energia este un bun strategic. Pentru noi este un bun de consum, o necesitate economică. Aşa că avem o relaţie inegală între interesele energetice ale Rusiei şi politicile europene energetice”.
Unii experţi germani cu care a stat de vorbă corespondentul nostru Gregory Feifer spun că unii politicieni germani au crezut în promisiunea Moscovei de a oferi Germaniei energie ieftină şi şi-au pierdut entuziasmul în a susţine politica unitară energetică a Uniunii Europene, preferând să susţină interesele pe termen scurt ale ţării lor.
Michael Link, membru al Partidului Liber Democrat, partener in coaliţia de guvernămînt de la Berlin spune că o parte din vină pentru această situaţie îi aparţine Germaniei.
„Influenţa companiilor energetice individuale a devenit atît de mare pentru că noi am avut numai o abordare naţională a politicii energetice. Asta e o mare greşeală! Avem nevoie de o abordare europeană pentru că esenţa Uniunii Europene este să devenim mai puternici, unindu-ne forţele”.
Kremlinul are doua proiecte majore de coridoare energetice pentru Europa: Nord Stream şi South Stream. Primul va fi funcţional anul acesta, iar al doilea South Stream este menit să pună în pericol proiectul Uniunii Europene, Nabucco, prin care s-ar evita tranzitarea Rusiei, gazele naturale mergînd direct din Asia centrală şi bazinul caspic spre Europa. South Stream este evaluat la 15 miliarde de dolari.
In opinia expertei Claudia Kemfert de la Institutul German pentru Cercetare Economică, raţiunile pentru care Rusia se opune proiectului Nabucco sunt politice şi nu economice.
„Rusia vrea să creeze impresia că nu există gaz (pentru proiectul Nabucco) pentru că ea vrea să îşi aprovizioneze propria conductă cu gaze”.
Dar, cred unii analişti economici, de la iniţierea proiectului Nord Stream au trecut 5 ani şi piaţa energetică s-a schimbat: au fost descoperite noi resurse de gaz in Statele Unite, in Orientul Mijlociu şi s-a dezvoltat tehnologia gazelor lichefiate care pot fi transportate oriunde cu containerele. Toate aceste evoluţii, combinate cu scăderea cererii de energie din cauza crizei globale financiare, au modificat piaţa energetică şi au scăzut preturile. Experta Kemfert spune că in actualele condiţii, pentru Germania, proiectul Nord Stream nu mai este necesar.
„Ar trebui să îşi schimbe strategia pentru a face investiţiile atractive pentru explorările geologice. Asta este problema cheie dacă ruşii vor să fie pregătiţi pentru o cerere mai mare de gaze în viitorii 10 ani”.
Purtătorul de cuvînt al proiectului Nord Stream, Ulrich Lissek respinge astfel de îngrijorări şi spune că 49 % din acţiunile proiectului sunt deţinute de companii germane, olandeze şi franceze.
Kremlinul îşi continuă planurile mizînd pe creşterea viitoare a preţurilor la gaze. Experta în energie Kirsten Westphal de la Institutul pentru afaceri internaţionale şi de Securitate şi care sfătuieşte guvernul crede că este o decizie riscantă
„Ruşii continuă să meargă mai departe cu proiecte costisitoare precum South Stream. Aşa că ei mizează mai departe pe strategia lor veche bazîndu-se pe preţuri în creştere. Nu ştiu dacă va fi rentabilă”.
Schimbările pe piaţa gazelor naturale ar putea să ofere Germaniei posibilitatea să susţină o poziţie puternică şi unitară în domeniul energetic în Uniunea Europeană. Dar, scrie corespondentul nostru, Gregory Feifer rămîne de văzut dacă Berlinul va reuşi să îşi depăşească interesele energetice imediate – favorizate de o relaţie „privilegiată” cu Rusia, sau dacă va decide altminteri...
