Presa din Romania comenteaza mult masacrul din Norvegia, provocat de extremistul Anders Behring Breivik. Editorialul Romaniei libere, semnat de Gabriel Bejan, se intreaba daca acesta nu e doar inceputul, avand in vedere ca partidele si gruparile de orientare extremista au tot mai multa audienta in Europa: in Germania, Olanda, Italia sau Ungaria.
Revista presei bucureştene
Totul s-a adunat intr-un curent antimulticulturalism, care, sustine autorul articolului, ar avea audienta atat in randul politicienilor de aceasta culoare cat si in randul populatiei. Chiar cancelarul german Angela Merkel a trebuit sa recunoasca recent ca incercarile de a crea in Europa societati multiculturale au esuat si ca principiul ca oamenii cu bagaje culturale diferite pot convietui pasnic nu este realist – mai scrie Bejan. De ce pierde teren aceasta idee nobila a multiculturalismului? In opinia acestui publicist de la Romania libera, din motive economice: multor europeni le este frica de viitor si dau vina pe straini.
Si Adevarul publica un comentariu pe aceeasi tema, sub semnatura lui Ion M. Ionita. El observa o ciudatenie: criza economica mondiala nu favorizeaza stanga, cum ar fi fost de asteptat, ci dreapta nationalista si extrema dreapta. Politicienii europeni ar incerca sa se adapteze starii de spirit a electoratelor lor, de unde masurile impotriva strainilor: fie ei tigani sau romani restrictionati recent pe piata muncii din Spania. Ion M. Ionita considera ca lucrurile s-ar putea agrava, pentru ca noul val al crizei economice nu se stie pe cine ar putea aduce la putere in capitalele Europei.
O analiza a cauzelor acestei situatii incearca Paul Aligica, in saptamanalul 22: ar fi vorba despre politicile demografice si economice gresite ale Occidentului, care ar fi varât decenii de-a randul pe gâtul cetatenilor europeni largi comunitati venite de aiurea. Aceasta – fara nicio estimare a consecintelor de ordin social si, finalmente, chiar politic. Ideea multiculturalismului e poate valoroasa in sine, arata Paul Aligicia, dar nu mai poate fi privita altfel decat prin prisma realismului. Or, „niciodata Occidentul nu a avut nevoie mai mare de o elita inteligenta si pragmatica si niciodata nu a avut parte, la varful piramidei sale de putere, de o adunatura mai mare de pigmei politici si intelectuali”.
