4 milioane de lei sunt prejudicii în agricultură cauzate de ploile cu grindină numai săptămâna asta - 15 localităţi afectate în 8 raioane, mai ales la Drochia şi Râşcani. Asociaţiile de fermieri spun că asigurările ar fi o soluţie pentru recuperarea pagubelor, dar ele pătrund cu greu în planurile de afaceri ale agricultorilor, chiar dacă guvernul acoperă parţial costurile pentru asigurare. Relatează Lucia Diaconu:
Asigurările în agricultură: Prejudecăţi şi alte calamităţi
Din cauza grindinei de acum cîteva zile, Tudor Rotaru din satul Nicoreni, raionul Drochia a pierdut aproape toată recolta de muştar şi o bună parte din roada de struguri şi floarea soarelui. Stapînul gospodăriei cu o suprafaţă de peste 800 de ha îşi estimează pierderile la aproximativ 2 milioane de lei, bani pe care n-are cum să-i recupereze pentru că nu şi-a asigurat terenurile.
Iată cum îşi motivează Tudor Rotaru ezitarea: „Se face asigurare pentru grindină, e o plată aparte, se face pentru secetă – e o plată aparte, se face pentru alta. Care-i garanţia la noi, care o să fie din asigurările estea? Şi noi cînd socotim dacă se întîmplă aceasta o dată în zece ani de zile ca să ne întoarcă contribuţia ceea, iar ca să fim garantaţi noi trebuie să ne asigurăm la toate posibilele afectări, şi cînd le adunăm pe toate împreună apoi contribuţia care mi-o dă mie de la grindină nu-mi acoperă toate plăţile celea pe care le-am făcut pentru secetă, pentru îngheţuri, mai ştiu eu pentru furtună.”
Companiile de asigurare recunosc că pe fermieri îi descurajează mărimea primelor la acest tip de asigurări, mai ales pe cei mici care sînt şi cei mai mulţi.
Numai că statul acoperă între 40 şi 60% din prime, prin urmare nu e vorba despre lipsa de bani, ci despre o prejudecată mai veche, consideră Oleg Galbură, şeful Secţiei de asigurări agricole a companiei Moldasig: „Ar fi totuşi problema cultura asigurării, ca să excludem din mentalitatea producătorilor noştri că odată ce am achitat prima de asigurare ei sînt obligaţi ca la sfîrşitul anului să-mi restituie măcar ceva. Ar trebui să judece în felul următor: mai bine banii achitaţi rămîn la companie dar eu să obţin roadă bună. Pentru că nouă legislaţia ne permite ca din primele încasate să luăm pentru cheltuieli de gestiune nu mai mult de 10%. Noi în rest ce facem? Sau achităm despăgubiri sau dacă avem un oarecare plus formăm nişte rezerve pentru anii radicali cînd noi trebuie să achităm mai mult decît am încasat şi atunci noi folosim sursele astea.”
Datele la care fac referire asigurătorii arată o rată sub 5% a fermierilor care-şi asigură terenurile. Cum se poate ieşi din acest cerc vicios, l-am întrebat pe Alexandru Slusari, directorul Federaţiei naţionale a patronatului din agricultură şi industria alimentară: „Decît să popularizăm acest gen de activitate, asigurarea, să mai menţinem pe o perioadă de 3-4 ani următorii subvenţiile pentru prima de asigurare plătite de stat şi să ridicăm cultura asigurărilor şi desigur să mai dezvoltăm piaţa asigurărilor, să fie mai multe companii de asigurări, nu doar două care se ocupă cu agricultura, alte soluţii nu există. ”
În ce priveşte strategiile companiilor de asigurări, acestea rămîn la părerea că cea mai bună metodă ca să-i atragă pe fermieri e să-şi onoreze obligaţiunile şi să plătească la timp despăgubirile promise. O mai bună publicitate nici că ar putea exista.
