5 august 2001
Politica americană în Balcani.
Editorialul săptămânii.
de Nestor Rateş
Politica americană în Balcani este de câtva timp un subiect de predilecţie al pesei româneşti. Nu-i de mirare căci intenţiile şi acţiunile principalei puteri din lume în zona unde se găseşte şi România sunt de interes vital. Ce este de mirare este că chestiune atît de importantă ce s-ar cere tratată cu extremă prudenţă şi în temeiul unor informaţii de prima mână iau forma unor însăilări senzaţionaliste, presupuneri, teorii şi interogaţii.
Aceste exerciţii, plasate de multe ori în schema preferată a conspiraţiilor, iau un ton neliniştit de potenţial, chiar iminent pericol. În ultimele zile angoasele s-au brodat pe un amplu articol din revista germană Der Spiegel, care dezvăluie că americanii ar fi implicaţi în susţinerea teroriştilor din organizaţia albaneză din Macedonia, UCK.
Răspunzând interesului stârnit de acest articol, ambasada americană a difuzat ieri o notă pentru presă în care citim „Statele Unite dezmint categoric că au acordat sprijin de vreun fel extremiştilor albanezi care încearcă să submineze pacea şi stabilitatea în lume”.
Este o declaraţie importantă care ar trebui luată în seamă.
Precum se ştie, iniţial americanii au fost reticenţi să se implice în Balcani iar la un moment dat noua administraţie Bush arăta o înclinaţie spre dezangajare. La care a renunţat repede sub presiunea europenilor. Obiectivul major al Statelor Unite în regiune este să stingă focarele de conflict şi să contribuie la găsirea unor soluţii trainice.
În Macedonia s-au făcut progrese dar situaţia rămâne tensă după cum o ilustrează şi incidentele violente de astăzi.
Tratativele sunt delicate iar rolul principal de mediator îl au europenii. [... ] Americanii, ca şi europenii, au rămas în contact cu liderii albanezi din Macedonia, căutând să le dea lor şi întregii minorităţi albaneze acel sentiment de securitate care să-i îndemne la compromis. [...]
Ce pare să supere pe unii comentatori români estre aparenţa că americanii favorizează un compromis în Macedonia, recunoscând şi drepturile legitime ale minorităţii albaneze.
Înseamnă acest lucru că albanezii au devenit pentru americani o naţiune preferată ? Iar macedonenii slavi o naţiune nedorită? Numai printr-o exagerare absurdă s-ar putea crede acest lucru.
Americanii, ca şi europenii, se ocupă de multă vreme de soarta minorităţilor şi cine nu înţelege asta, nu înţelege democraţia [...] În fond, întregul efort pe care îl depun mediatorii la Ohrid este de a menţine integritatea teritorială a Macedoniei.