Piaţă agricolă fără taxe şi fără condiţii sanitare

În Chişinău autorităţile au permis organizarea unei pieţe în care ţăranii să nu mai plătească taxele pentru propriile lor produse pe care la aduc spre vînzare. A fost prin piaţă, la cumpărături si Alla Ceapai.

Cu microfonul EL la o piaţă agricolă din sectorul Râşcani

Simion Toader din satul Paşcani, raionul Criuleni, se mulţumeste cu un venit minim obţinut din comercializarea fructelor şi legumelor cultivate pe lînga casă.

„Ceapa este cinci lei, şase lei, morcovul e şapte lei, varza – trei lei, roşiile – cinci lei”.

Trei zile pe saptămîna, atîta îşi poate permite să stea la tarabă, restul timpului îi ia grădina.

„Trebuie să pregăteşti producţia asta, iată acum cartoful trebuie de scos, de lucru este sănătate să avem şi să avem unde s-o realizăm.”

Simion Toader vine la iarmarocul din sectorul Rîşcani, ca să nu meargă prin tot oraşul cu maşina plină.

„E bine, dar e urît că nu e aranjat, nu avem posibilităţi să păstrăm marfa, şedem în colb şi în soare, marfa se usucă, se pierde calitatea şi cumpărătorul nu este mulţumit. Să fie mai frumos, să mai facă şi aici un rînd de mese cu acoperiş şi să tragă o ţeavă cu apă, să ai de unde lua o sticlă de apă, să mai stropeşti colbul, sunt multe neajunsuri.”

Ana Bîrcă tocmai s-a apropiat de taraba lui Simion Toader ca să cumpere nişte piersici. Şi ea se arată cam nemulţumită de condiţiile în care se vînd produsele agricole.

„Nu sunt amenajate, sunt antisanitare. Ar trebui să li se amenajeze locuri, să nu stea oamenii în drum şi să prăfuiască toată marfa lor şi noi să fim supuşi unei infecţii intestinale, asta nu-mi place. Dar că vin oamenii mai aproape de cartierele noastre este foarte bine. ”

La capătul iarmarocului stau de vorbă cu Petru Petrov din satul Coşniţa, raionul Dubăsari, care vinde ştiuleţi de porumb stivuiţi pe două lăzi.

„Ţăranii nu prea încap aici să vîndă, în faţă totul este ocupat de oamenii care cumpără mai ieftin şi vin aici să vîndă mai scump, dar ţăranul se străduie cît mai ieftin, numai să încapă, noi nu încăpem aici. Eu nu încap aici, vin dar deja totul este ocupat, iată cu asta nu sunt mulţumit.”

La ieşirea din iarmaroc întîlnesc o altă cumpărătoare, Maria Popovici, care îmi spune că preferă să cumpere de-ale gurii numai de la ţărani. Şi iată cum îi recunoaşte:

„Numai oamenii care de la sat cu genţi vin, dar restul se văd, uitaţi-vă cu lăzile. Desigur eu aş dori numai ţărani să vîndă, dar nu acei care cumpără şi vînd mai scump.”

Trebuie să recunosc, atunci cînd am misiunea să fac piaţă, prefer şi eu să cumpăr legume şi fructe de la țărani, pentru că astfel le răsplătesc imediat munca din care își asigură existenţa.