27 august 2001
Actualitatea. (Comentariu: Ilie Șerbănescu)
Economia românească nu supraîncălzită, ci supă încălzită.
„Nu de mult premierul Năstase avertiza că există semne de supraîncălzire a economiei faţă de care faţă de care ar trebui să se manifesta atenţie. […] Semne care să îngrijoreze într-adevăr existau dar a le trece în contul unei supraîncălziri a economiei nu era o idee bună. Chestia cu supraîncălzirea economiei româneşti în condiţiile prezente era cam acelaşi lucru cu tichia de mărgăritar în capul chelului. [...]
Supraîncălzirea este o boală nobilă… a economiilor în expansiune care riscă să crape de prea mult bine sau de faptul că de prea mult timp le merge bine. Din păcate nu este cazul…
Economia românească se află după o perioadă de căderi masive, timp de trei ani zile consecutiv, urmaţi doar de unul de firav reviriment. Cadenţa creşterii economice pare să fi sporit în anul în curs dar rămâne de văzut cât de benefic este fenomenul.
Marea întrebare este dacă creşterea economică din acest an este semnul unei întremări solide a economiei sau a unei simple tresăriri înaintea unei noi contracţii. În recenta evaluare, să recunoaştem critică şi realistă a primelor şapte luni de guvernare, premierul Năstase a evitat să facă vreo referire la această principală problemă deşi evident a abandonat teza supraîncălzirii.
Economia românească are un fond structural nesănătos care explică performanţele slabe, mediocritatea standardului de viaţă şi care nu s-a schimbat. Indiferent de politica economică promovată de largheţe sau constrângeri de acces la banul public nimeni nu s-a atins de acest fond structural păgubitor pe care-l reprezintă sectorul neperformant din economie.
Politica economică din prima guvernare PDSR nici nu şi-a propus să se atingă de acest sector dar nici politica FMI de echilibrare a economiei prin restrângeri, care a fost aplicată în anii guvernării CDR-PD, n-a zdruncinat cu ceva respectivul sector.
Aşa că rămâne o mare întrebare dacă reluarea creşterii economice, care se înregistrează acum, are loc în mod fericit în restul sănătos al economiei şi nu cumva este vorba de o costisitoarea intensificare de activitate în chiar sectorul neperformant.
În tot cazul reînvierea de către guvernul Năstase a politicii de dărnicie pe seama banului public faţă de întreprinderile de stat are efecte nefaste, determinând o creştere economică nesănătoasă şi costisitoare, care va mări dezechilibrele şi care va fi plătită aspru de către populaţie, cu atât mai mult cu cât această dărnicie este finanţată acum din resurse externe.
