Linkuri accesibilitate

La 20 de ani de la încheierea experiențelor nucleare de la Semipalatinsk


Testul primei bombe atomice sovietice - imagine de la Semipalatinsk, 29 august 1949
Testul primei bombe atomice sovietice - imagine de la Semipalatinsk, 29 august 1949

Moștenirea tragică a deceniilor de experiențe nu a dispărut cu totul.




La 29 august s-au împlinit 20 de ani de când printr-un ordin al președintelui Nursultan Nazarbaiev a fost închis poligonul nuclear sovietic de la Semipalatinsk. Acolo, în stepa kazahă fuseseră efectuate timp de patru decenii teste nucleare ale căror efecte devastatoare sunt încă simțite de localnici. Detalii are Mircea Țicudean, care a sintetizat o relatare a corespondenților Europei Libere.

Timp de 40 de ani, locuitorii regiunii Semipalatinsk au trăit în umbra norului în formă de ciupercă al exploziilor atomice. Între 1949 și 1989, sovieticii au detonat 456 de încărcături nucleare, atât în aer cât și în subteran. Iar cei aproximativ 200.000 de locuitori din satele cele mai apropiate au devenit fără voia lor șoareci de laborator pentru efectele expunerii la radiații. Există informații că atunci când urma să aibă loc un nou test, sătenii erau îndemnați să nu stea în casă, ci să iasă în curte – astfel ca savanții să aibă material de studiu mai bogat.

Contaminarea solului continuă și astăzi să fie ridicată
La peste două decenii de la încetarea testelor nucleare, natura din regiunea Semipalatinsk continuă să sufere. Solul, aerul și apa rămân contaminate, nivelul radiației fiind de zece ori mai mare decât cel normal. Unul din 20 de copii născuți în regiune se naște cu malformații. Mulți localnici luptă cu diferite forme de cancer, iar majoritatea mor înainte de a împlini vârsta de 60 de ani.

Autoritățile sovietice au ținut în secret testele nucleare. Iar când localnicii întrebau de ce se nasc atâția copii cu malformații și de ce au în general probleme de sănătate, li se răspundea că de vină e fondul lor genetic, al localnicilor, și faptul că nu respectă normele de igienă.

Abia pe la mijlocul anilor ’80 din secolul trecut activiștii kazahi nu s-au mai mulțumit cu asemenea răspunsuri și au început să ceară închiderea poligonului. Dorința li s-a împlinit în 1989, când sovieticii au anunțat oficial încetarea testelor nucleare și consfințită prin lege în 1991, când liderul kazah Nursultan Nazarbaiev a decis închiderea definitivă a poligonului.

Moștenirea tragică a deceniilor de experiențe nu a dispărut cu
Copii născuți cu malformații - moștenirea tragică a Semipalatinskului

totul și nici controversele legate de impactul ei asupra prezentului. La Semey, cum a fost rebotezat după independență Semipalatinsk, doctorul Toleuhan Nurmuhamedov spune că defectele la naștere sunt încă la ordinea zilei și că majoritatea copiilor cu malformații sfârșesc abandonați în orfelinate.

Insistând că nu se joacă de-a Dumnezeu, doctorul din Semey spune că populația din regiune ar trebui să aibă așa-numite pașapoarte genetice, iar cuplurile care riscă să conceapă bebeluși cu malformații ar trebui sfătuite să renunțe. Doctorul spune că toate femeile trebuie să treacă prin teste obligatorii, nu doar spre binele ei, ci și al generațiilor viitoare. „Dacă vrem ca națiunea să prospere, prioritatea numărul unu ar trebui să fie sănătatea ei“.

Filosofia doctorului Nurmuhamedov este însă criticată de mulți localnici, care spun că asemenea metode le nesocotesc drepturile fundamentale, începând cu cel de a avea copii.

Controversată este până în ziua de azi și problema contaminării mediului înconjurător. Ecologiștii spun că radiația nu o să dispară, nici din apă, nici din sol și nici din aer – și spun că ar fi o nebunie ca terenurile din zona fostului poligonul să fie folosite pentru agricultură sau pentru ridicarea de locuințe noi – așa cum doresc, se pare, unii politicieni, pe care mulți locuitori săraci și prost-informați îi aplaudă.

În satul Sarjai, Nurtai Akimbekov spune că dacă autoritățile decid că nu este periculos să se pască animalele în fosta zonă nucleară, atunci așa o fi, pentru că, spune el, oficialii au dreptate.
  • 16x9 Image

    Mircea Ţicudean

    La Europa Liberă sunt din 1993. Am lucrat mai întâi în secția pentru România, la Programul Internațional, apoi la emisiunea radio pentru R. Moldova, cu o întrerupere de 2-3 ani în care am fost în slujba departamentului de training al Europei Libere, unde am fost și director interimar o perioadă. Începuturile jurnalistice au fost concentrate pe critica literară și actualitate culturală. În prezent, domeniile predilecte sunt progresul social (drepturile minorităților, egalitatea de gen, echitatea socială), prevenirea catastrofei climaterice etc.

XS
SM
MD
LG