Ca să ajung pînă la strada care poartă numele sărbătorii de astăzi, am urcat într-un troleibuz. Unităţile de transport public au prioritate atunci cînd spectacolele de pe piaţa din faţa Guvernului paralizează traficul. Şoferul Sergiu Mîndru este imperturbabil ca statuia lui Ştefan cel Mare.
De Ziua limbii române, pe str. 31 august 1989
Europa Liberă: Şi vă plac steguleţele?
„Sigur, se simte că e sărbătoare. Eu sunt patriot, unele cuvinte nu le pot pronunţa moldoveneşte şi aş putea să le spun în limba rusă, în orice caz, dacă e vorba de limba moldovenească, limba de stat, eu vorbesc în limba moldovenească. Dar care a trăit 20 de ani în Moldova şi el nu ştie limba moldovenească, eu iată pe acela nu îl stimez ca om. Dar de ce el nu poate vorbi, el trebuie să vorbească limba de stat, dacă el e moldovean.”
„De aceea şi am venit cu copiii să le aratăm, să le spunem cine a fost Ştefan cel Mare, totul despre naţiunea noastră, despre Moldova, copiii trebuie să ştie despre aceste lucruri, pentru ca să păstrăm Moldova noastră şi limba noastră.”
Următorul popas îl fac lîngă Hotelul Codrul, la chioşcul de articole de tutungerie. Vînzătoarea Galina Ţurcanu şi-a părăsit ştiubeiul mînată de curiozitate. Ea stătea în faţa gheretei, urmărind ce se întîmplă în parc.
„Pentru dînşii da, e sărbătoare, dar eu sunt la serviciu azi.”
Europa Liberă: Dar cum merg astăzi vînzările?
„E aglomerat, lume este, pentru că vine lumea la sărbătoare, dacă ieri au fost plecaţi undeva, astăzi sunt mulţi în oraş.”
Europa Liberă: Dar nu vă plictisiţi, mai ales că auziţi ce se face acolo?
„Da, dar ce este de făcut, serviciu este serviciu.”
Europa Liberă: Dar pe de altă parte aveţi şi noroc, că totuşi auziţi?
„Da, da se aude. Eu am fost 10 minute, am închis puţin şi am fost să văd ce se întîmplă acolo.”
În discuţia cu Galina Ţurcanu intervine strident zgomotul produs de o ambulanţă. Merg după ea pînă la clinica nr. 1. Pe hol văd o pacientă disperată. Aflu că se numeşte Ludmila Pomeranţova, care a adus-o pe fiica ei de 2 ani la doctor pentru că are febră. Paznicul o anunţă că doctorii au zi liberă.
„Doamnelor, policlinica nu lucrează, este doar medicul de serviciu la etajul trei.”
Pacienta a plecat la etaj să caute un medic de gardă, iar eu stau de vorbă cu paznicul Petru Goncear.
„Dar noi, dacă suntem la pază, mă rog... aş vrea să fiu şi la distracţie undeva, dar lucru e lucru. Mă rog, ne pune salariu dublu, că e Ziua Limbii.”
Europa liberă: Dar Dvs. cum o să sărbătoriţi Ziua limbii astăzi?
„Iaca aşa cu apuşoară şi cu... dar cu ce altceva, că poate să ne controleze.”
Pînă închei discuţia cu paznicul, apare Ludmila Pomeranţova cu fetiţa.
„Fetiţa s-a îmbolnăvit, are angină, am venit şi am primit ajutor. Pentru că boala nu alege şi mă bucur că şi de Ziua Limbii găseşti medici care să acorde ajutor. Am avut planuri să ieşim astăzi în centru oraşului, dar aşa s-a întîmplat.”
Revin în epicentrul sărbătorii unde, pe măsură ce se lasă orele serii, au tot mai multă treabă carabinierii şi agenţii de circulaţie, taciturni ca Rembo. Spre dimineaţă le vor lua locul echipele de la spatii verzi, care vor trebui să lichideze rapid urmele chefului popular.
