Duminică se împlinesc 10 ani de la atacurile teroriste de la New York şi Washington, soldate cu aproape 3 mii de victime. Toată lumea este de acord că „lumea nu a mai fost aceeaşi după 11 septembrie”. Ce s-a schimbat? S-a schimbat ceva pentru Moldova? Vasile Botnaru a stat de vorba cu o serie de analişti de la Chișinău:
„Un antidot cu faţă umană” pentru 9-11
Omenirea îşi depăşeşte propriile recorduri la atrocităţi, constată cu mare regret scriitorul Aureliu Busuioc.
Aureliu Busuioc: „A avut exemple destul de multe şi urâte în urmă. A avut Holocaustul, a avut o mulţime de chestii asemănătoare, să zicem, nu numai în al doilea război mondial, şi în primul, gazele, ş.a.m.d. Dar aşa ceva... A urmat şi răzbunarea, care n-a fost cu nimic mai frumoasă – a fost Afganistanul şi Iraqul. Ştiam de jertfe omeneşti în numele umanismului, în numele omului. De exemplu, doctori care-şi puneau singuri injecţii mortale, ca să poată descoperi leacul contra unei boli sau alteia. Dar un om să-şi jertfească viaţa pentru a ucide cât mai mulţi oameni – acest lucru a fost sălbatec.”
Jurnalista Natalia Morari este de părere că 11 septembrie a băgat frica în oameni, inhibând firava cultură a toleranţei.
Natalia Morari: „Cred că s-a schimbat toată lumea de atunci. N-aş vrea să intru în analize geopolitice, mai mult mă interesează viaţa de zi cu zi. Şi chiar pe propria piele am simţit cum s-a schimbat lumea. Eu de atunci, când s-a întâmplat asta, de fiecare dată când intru în aeroport, sau am de urcat în avion, pentru că trebuie să zbor undeva, îmi este frică să fac asta. De fiecare dată mă prind la gândul că oamenii care sunt îmbrăcaţi în hicab-uri ar putea fi şi potenţiali terorişti. Înţeleg că eu am căzut pradă acestei false mitologii, care a fost creată în urma 9/11, pentru că nu toţi oamenii care poartă hicab-uri sunt terorişti. Dar oricum ideea asta nu mă lasă. Şi înţeleg că nu e corect. Dar când e vorba de o simplă frică umană uiţi imediat de corectitudinea aceasta despre care vorbim. Eu cred că 9/11 ne-a arătat că niciodată, nici măcar într-o ţară ca Statele Unite ale Americii, nu poţi afla până la capăt cine stă în spate. Pentru mine personal au rămas foarte multe semne de întrebare. Eu am citit foarte multe cărţi despre asta şi până acum nu înţeleg cum cele mai pregătite forţe speciale din această lume, mă refer la CIA, puteau să nu ştie despre ce se pregătea. După ce au urmat Iraq şi operaţiunile din Afganistan, deja apare o altă întrebare, poate era nevoie de acest 9/11 pentru cineva ca să aibă scuza aceasta ca să intre în acele ţări? Dar într-adevăr lumea s-a schimbat. Oamenii s-au schimbat. Asta se vede de fiecare dată când ai de zburat cu un avion. Şi întotdeauna te gândeşti: nu dă Doamne să fie avionul cela, care nu va mai ajunge până la destinaţie finală.”
Directorul agenţiei
Info-Prim Neo, Valeriu Vasilică este de părere că deceniul care a trecut dovedeşte că omenirea ar trebui să caute un antidot cu faţă umană.
Valeriu Vasilică: „După 11 septembrie 2001 civilizaţia a intrat în altă stare, a trecut în altă etapă, civilizaţia umană mă refer. Este adevărat că aceşti 10 ani care au trecut nu au formulat foarte bine, care este acea nouă stare. Cert este că suntem într-o altă situaţie decât eram - omenirea, Pământul, Republica Moldova, decât eram până la evenimentul de acum 10 ani. Nu ştiu dacă există o soluţie, sau ceea ce s-a declarat drept soluţie. Pentru că iniţial a căpătat forme preponderent militare şi poate la o etapă iniţială era şi firesc să fie aşa. Se pare însă că rezultatele nu sunt cele scontate. Cei 10 ani trecuţi nu au demonstrat eficienţa căii militare şi atunci sau trebuie înlocuită această cale militară, sau asociată să zic cu o cale mai umanitară. Cred că lucrurile trebuie asociate – şi acţiuni de securitate mondială, universală, dar şi acţiuni de schimbare a mentalităţii. Şi aici un model cred că poate servi, altul mai bun deocamdată nu văd, comportamentul Uniunii Europene faţă de zonele alăturate frontierelor sale – vă dăm bani pentru mai multă linişte în ţările voastre, pentru mai multe reforme, pentru mai multă civilizare în ţările voastre. Cred că pe această cale trebuie să mergem. Deocamdată alta nu există.”
