Vaclav Havel a împlinit astăzi vîrsta venerabilă de 75 de ani. Scriitor, dramaturg, eseist, disident în vremurile comuniste, purtat de valul „revoluției de catifea” la conducerea Cehoslovaciei și apoi a Cehiei în calitate de președinte, redevenit la bătrînețe simplul „citizen/cetățean Havel”, aura „Celui mai mare Ceh”, - cum îl denumește
recent Irena Obermannova într-un roman bestseller ce a stîrnit scandal zilele acestea -, continuă să crească. Dar e îndoielnic că Havel va fi canonizat prea curînd, detractorii săi fiind la fel de numeroși în Cehia, ca și cei care îl admiră.
Cultură și politică: Vaclav Havel - 75
Havel s-a caracterizat singur ca o ființă ce încearcă „să unească, să contribuie la înțelegere și să caute căile prin care orice compromis să sfîrșească printr-o acțiune concretă”. Și aceasta deoarece, spune el „sînt o persoană care, biologic, nu suport conflictele, mediile sufocante și confruntările, mai ales cele mai mult sau mai puțin gratuite, și căreia nu îi place să se vorbească fără să se ajungă la un rezultat tangibil”. Este, așadar, un „unificator” atipic în istoria Europei, fiind legat de o tradiție culturală, central-europeană a umorului, a conștiinței derizoriului, chiar și atunci cînd este vorba de lucruri extrem de serioase.
Intr-un text de succes la vremea sa, apărut apoi în volumul de eseuri autobiografice, intitulat în traducere „Tulburînd Pacea” (Disturbing the Peace), Vaclav Havel spunea: „este
dificil să explici, dar fără rîs, noi nu am fi, pur și simplu, capabili să facem lucruri serioase. Dacă i se cere cuiva să-și crească seriozitatea dramatică a feței în raport cu seriozitatea problemei cu care se confruntă, el s-ar pietrifica în scurtă vreme și ar deveni propria statuie. Iar o asemenea statuie cu greu ar putea să scrie un alt manifest istoric sau să-și asume o sarcină umană similară!
Dacă nu vrei să te dizolvi în propria seriozitate pînă la punctul de a deveni ridicol în ochii tuturor, trebuie să-ți păstrezi conștiința sănătoasă a ridicolului și nimicniciei umane. [...] O acțiune omenească devine în mod sincer serioasă atunci cînd izvorește din solul unei conștiințe clarvăzătoare a temporalității și a efemerității a tot ceea ce este uman.”
Nu este surprinzător că, dirijată de un asemenea intelectual, după 1989, Cehoslovacia, apoi Cehia, a evitat ridicolul, derizoriul, inconsecvențele, bătutul pasului pe loc ce au marcat viața politică și economică a altor țări ieșite din chinga regimurilor totalitate.
„M-am ocupat întotdeuna de treburile publice și am fost,
cred, chiar ca «simplu» scriitor, un fenomen politic” - afirma acum cîțiva ani Havel, pentru care: „așa cum se știe, politica se manifestă pretutindeni într-un sistem totalitar, chiar într-un concert de muzică rock.” Destinul a făcut ca un prieten, cîntăreț de rock, Michael Kocab să fi fost cel care i-a vorbit serios, în timpul revoluției din 1989, despre ideea de a deveni președinte...
Judecățile lui Havel au fost, - sînt în continuare -, admirabile, la fel ca și punerile sale la punct, ironic serioase, atunci cînd i se aduc elogii exagerate. „Tot ce spunem - că este vorba de un cuvînt, de o frază sau o idee - este întotdeuna legat de anumite circumstanțe și trebuie atașat acelui context. [...] In cursul ultimilor 15 ani - spunea
el într-un interviu ce alcătuiește osatura remarcabilei sale cărți de memorii „Vă rog, pe scurt...” (Prosim stručnĕ) - am avut infinite ocazii de a mă convinge în ce măsură, într-un sistem democratic, este important să se conceapă politica drept un serviciu real adus cetățenilor și nu ca o tehnologie a puterii.
Acest serviciu trebuie să fie, în măsura posibilului, dezinteresat, bazat pe anumite idealuri, trebuie să respecte principiul moral aflat deasupra noastră și trebuie să ia în considerare nevoile recurente ale ființei umane. Deci, nu trebuie să fie o putere care vrea să placă la un moment dat cetățenilor și care nu este decît expresia unui joc de interese particulare sau de scopuri pragmatice ce ascund în ultimă instanță un singur lucru: dorința de rămîne agățat de fotoliul său. [...] Politica nu trebuie să abdice niciodată în fața marilor idei, să fie lipsită de «inimă» și să devină un soi de mișcare tehnocratică perpetuă.”
Citizen Havel/Obcan Havel - Trailer - realeyz.tv
Vaclav Havel un visător ridicol, cum ar putea fi privit din fotoliile puterii de la București sau Chișinău? Nu chiar - și ar merita poate citit și meditat la spusele lui de o simplitate și claritate ce poate fi înțeleasă de oricine: „Politica este o activitate specială: arareori se ajunge să se atingă un obiectiv clar identificabil și care să poată fi făcut recunoscut drept un succes definitiv. Lucrurile se petrec mai curînd invers: politica este asemenea unui aluat ce se întinde la nesfîrșit și care nu permite aproape niciodată să afirmi că un țel a fost atins și te poți ocupa acum de altceva.”
Puțini oameni politici au darul înțelepciunii și al viziunii lui Havel, și esti mai mult decît tentat să-i dai dreptate și să privești admirativ spre Cehia atunci cînd îți explică esențialul, cum îl numește el, că „în ciuda a tot ce ne supără, situația de astăzi este incomparabil mai bună decît în epoca comunismului. [Cehia] țara noastră face parte dintr-un sistem internațional solid grație căruia nu mai putem deveni victimele unei servituți impuse din exterior. Și cred că în cursul întregii noastre istorii dramatice nu am avut niciodată o asemenea certitudine.”
La mulți ani, Vaclav Havel!
