6 octombrie 2001
Editorialul săptămînal.
de Nestor Ratesh
Tensiune în relațiile moldo-române.
Tensiunea creată în ultimele zile în relaţiile dintre Romania şi Republica Moldova are la bază unele raţiuni uşor de identificat, dar, în măsură destul de mare, pare mai curînd una artificială.
Printre motivele identificabile se numără insistenţa noii puteri comuniste de la Chişinău asupra minimalizării comunităţii de istorie şi limbă a celor două ţări, reluarea unor clişee sovietice privind originea şi vorbirea moldovenilor precum şi greutatea specifică acordată relaţiilor cu Moscova, evoluţii concomitente cu o reformulare a discursului oficial de la Bucureşti care pune accentul pe sintagma celor două state romaneşti.
În acest context a ajuns problema recunoaşterii oficiale a Mitropoliei Basarabiei în dezbaterea Curţii Europene pentru Drepturile Omului. În apărarea refuzului unei recunoaşteri oficiale a Mitropoliei Basarabiei a pledat însuşi ministrul justiţiei al Republicii Moldova, domnul Ion Morei. Deşi argumentul său principal este că aceasta reprezintă o dispută între Patriarhia rusă şi Patriarhia Română, trebuind să fie soluţionată de cele două instituţii religioase, domnia sa a făcut mai ales referire la disputele politice interne moldovene pe care le-a dezvoltat in extenso pentru a convinge curtea, că, de fapt, Mitropolia Basarabiei ar fi instrumentul „unui amestec direct în treburile statului suveran şi independent Republica Moldova, promovat de către Romania în spaţiul dintre Prut şi Nistru prin intermediul unor forţe moldoveneşti pro-romane.”
Nu se specifică în ce ar consta acest amestec şi nici care ar fi resorturile aşa numitului expansionism românesc în afară de a reproduce cîteva citate din presa de la Bucureşti, adesea din ziare din zona naţionalistă care nu pot fi luate ca reprezentînd punctul de vedere al guvernului.
Nu este surprinzător că guvernul român a fost nemulţumit de astfel de formulări în faţa unui for internaţional, dar reacţia la excesele retorice este, în domeniul subtil al diplomaţiei, de obicei, tot retorica. Or, primul ministru Năstase a ales să penalizeze discursul ministrului moldovean printr-o decizie severă de anulare a proiectatei sale vizite la Chişinău, declanşînd o criză cu posibile repercusiuni majore.
Relaţiile dintre cele două ţări apropiate în atît de multe privinţe sunt îngheţate pentru moment. Discursului amintit i se alătură o analiză a relaţiilor româno-moldovene atribuită ambasadorului Republicii Moldova la Bucureşti, Emil Ciobu, care ar tinde să emită cam aceleaşi idei. Diplomatul moldovean a negat că ar fi autorul textului publicat astazi de ziarul Evenimentul Zilei, iar limbajul folosit în redactarea lui ar părea să-i dea dreptate.
La fel şi guvernul moldovean încearcă să se distanţeze de declaraţiile domnului ministru Morei, afirmînd, între altele, că textul discursului său nu a fost aprobat de guvern. Preşedintele Voronin nu făcut pînă acum nici o declaraţie pe această temă, iar cei care s-au pronunţat au părut mai întîi concilianţi.
Domnul Victor Stepaniuc, liderul grupului parlamentar al Partidului Comuniştilor, considerat, în general numărul 2 în ierarhia acestui partid a ţinut chiar să releve că „ne uneşte trecutul, comunitatea de istorie, cultura şi limba, suntem state vecine care avem scopuri comune şi trebuie să convieţuim.” O declaraţie notabilă în împrejurările date.
Credem că există căi de a linişti lucrurile şi de a relua dialogul. Cele două părţi au viziuni diferite asupra multor lucruri. Actuala putere comunistă de la Chişinău nu-şi ascunde nici temerile pe care le are în privinţa Bucureştiului şi nici înclinaţiile pro-ruse, dar pînă în prezent, a procedat cu prudenţă şi cu o doză destul de mare de pragmatism. Au existat derapaje de ambele părţi, atît în administraţiile trecute cît şi în cele actuale în ambele ţări.
Dar liderii moldoveni nu ar trebui să piardă din vedere faptul că România este poarta lor spre Occident, de unde vine un ajutor vital şi unde se va decide dacă Republica Moldova va intra sau nu în incapacitate de plată.
Iar România, dacă într-adevar are un sentiment frăţesc faţă de Moldova, ar trebui să-şi depăşească supărarea sau aversiunea pentru că din această criză în relaţiile bilaterale pierd moldovenii. Mai mult decît guvernanţii pe care i-au ales.
