Aflu că ieri Liga Tineretului Rus a organizat o masă rotundă la Biroul Relaţii Interetnice. Discuţia a avut loc în cadrul Zilelor literaturii şi spiritualităţii ruse, iar tema m-a pus serios pe gînduri. Ea sună aşa: „Limba rusă ca factor decisiv al păstrării statalităţii moldoveneşti şi al dezvoltării fructuoase a Republicii Moldova”.
Realitatea cu amănuntul consemnată de Iulian Ciocan
Toată lumea ştie că trăim aici, timp de 20 de ani, într-un spaţiu în care intoleranţa mocneşte, în care există o sumedenie de probleme lingvistice şi interetnice. Prin urmare, e nevoie de multă delicateţe, responsabilitate şi luciditate atunci cînd vorbeşti aici despre limbi şi naţionalităţi. Or mă tem că delicateţea şi bunul-simţ nu se prea întrezăresc în felul în care Liga Tineretului Rus şi-a formulat tema mesei rotunde. Admit că de vină e tinereţea căreia îi lipseşte deseori simţul măsurii, dar de ce o instituţie de stat, preocupată de frăţia dintre etnii, găszduieşte asemenea discuţii chiar nu pot să înţeleg.
Ca scriitor, care am tradus din rusă două romane ale lui Victor Erofeev, aş fi preferat ca tema mesei rotunde să rămînă în albia culturii şi spiritualităţii ruse, despre care se poate vorbi mereu cu multă plăcere. Însă aşa cum e formulată, tema are un pronunţat iz politic. Şi e păcat. Pentru că Liga sus-pomenită se vrea o organizaţie apolitică.
Cum ar trebui să interpretăm, în definitiv, mesajul ritos că anume limba rusă e factorul decisiv al păstrării statalităţii moldoveneşti? De ce nu ar fi, la rigoare, pe post de factor decisiv limba pe care constituţia chiar o numeşte de stat? Sau de ce nu ar fi dorinţa cetăţenilor de a trăi într-un stat independent, indiferent de limba pe care o vorbesc? Şi la ce îndeamnă oamenii precizarea unui lider al Ligii, aceea că la putere sînt acum naţionaliştii români?
Mă tem foarte tare că Liga Tineretului Rus e ruptă niţel de realitate şi că, de fapt, prin acţiuni şi formulări nefericite, îi îndepărtează pe mulţi de spiritualitatea rusă, în loc să-i apropie.
