3 noiembrie 2001
Editorialul săptămînal
de Nestor Ratesh
Rezultatele vizitei premierului român Washington.
Întrebat informal cu ce a plecat premierul Năstase din Washington, un înalt oficial roman mi-a răspuns „cu o idee clară despre ce avem de făcut”. El nu a specificat ce anume trebuie făcut, dar părea convins că se poate face.
Rezultatele vizitei şefului guvernului roamn în capitala americană sunt destul de variate şi complexe, dar răspunsul sintetic citat mai înainte confirmă că americanii nu sunt dispuşi încă să dea un răspuns afirmativ aspiraţiei romaniei de a se integra în NATO. Nu-i o surpriză.
Nimeni nu se aştepta ca premierul Năstase să se întoarcă de la Washington cu cheia porţilor NATO în buzunar. Orice observator avizat ştia că americanii se mai codesc, înceracă să descifreze marile schimbări care au intervenit în tabloul mondial de securitate după atacurile teroriste de la 11 septembrie, sunt absorbiţi de campania militară din Afganistan şi de prevenirea unor noi agresiuni teroriste, lucrează febril la menţinerea coaliţiei mondiale pe care au creat-o.
Ei nu vor încă să se angajeze faţă de o ţară candidată sau alta, că va intra sigur în NATO. Şi nu ştiu ce fel de NATO va rezulta în urma convulsiilor teroriste. Apoi, există sentimentul că România mai are multe de făcut pentru a împlini criteriile de aderare în Alianţă, inclusiv în domeniul reformelor economice, în funcţionalitatea statului de drept, în privinţa serviciilor secrete, etc.
Faptul că un răspuns american întîrzie şi nu e de aşteptat chiar după estimările premierului român înainte de primăvară, în cel mai bun caz, nu înseamnă deloc că vizita a fost de prisos. Dimpotrivă. Din ecourile pe care le avem din surse americane şi din propriile noastre observaţii, prezenta domnului Năstase la Washington a fost bine venită, bine primită şi în multe privinţe fructuoasă. [...]
În general, premierul Năstase a dorit să-şi convingă interlocutorii şi auditoriile cărora li s-a adresat că Romania a pornit-o pe un drum mai sigur, că urmează o politică mai coerentă, că actualii ei conducători au învăţat ceva în anii care au trecut din decembrie 89 încoace. De nu mai puţin de cinci ori domnul Năstase a evocat în public greşelile făcute în ultimii 11 ani. E adevărat că nu le-a specificat şi nu le-a atribuit cuiva anume, dar impresia creată a fost că s-a referit la multele boacăne, erori, derapaje care au populat primii ani de după revoluţie şi care încă mai tind să ridice semne de întrebare în mintea americanilor şi să afecteze credibilitatea unora dintre guvernanţii actuali.
În acelaşi domeniu al imaginii domnul Năstase a abordat frontal o problemă care a creat multe dubii în Statele Unite şi anume tentativele de reabilitare şi chiar glorificare a mareşalului Ion Antonescu. De astă dată, premierul roman a condamnat fără echivoc aceste tentative, asigurîndu-i pe americani că va propune un proiect de lege care să interzică ridicarea statuilor unor persoane condamnate de tribunale pentru crime de război şi s-a angajat personal să înlăture statuile existente.
Această atitudine tranşantă ar fi de natură să scoată problema Antonescu din contenciosul romano-american. Avem alte priorităţi, a spus premierul Năstase ziariştilor. O evaluare cuprinzătoare a rezultatelor acestei vizite remarcabile se va putea face numai după un timp cînd se va vedea dacă oportunităţile şi deschiderile pe care le-a creat vor fi sau nu puse in valoare.
