Desene animate

La Chișinău are loc zilele acestea Festivalul Internațional de Filme de Animație „Anim'Est”. Zeci de filme sunt proiectate între 3 și 6 noiembrie la cinematograful Odeon. La festival ia parte și criticul francez Alexis Hunot, pe care l-a intervievat Paul Hodorogea.

Anim'Est

Alexis Hunot este un critic francez, specializat în arta animaţiei, printre altele jurnalist şi profesor de animaţie, care a venit în Republica Moldova la festivalul Anim'Est să prezinte două pelicule animate, produse în Franţa. L-am rugat să îmi spună cum se deosebesc ele de tradiționalele desenele animate făcute pentru copii: „Anim'Est arată că desenele animate pot fi făcute şi pentru adulţi. Ele sunt doar un mijloc de transmitere a informaţie, la fel cum fac şi multe filme. Sunt filme pentru copii dar si filme pentru adulţi, pe care copiii nu le-ar putea înţelege.” Criticul spune că e nevoie de imagini, fie desenate cu un stilou sau la calculator, şi trebuie făcute din nou cadru cu cadru. În asta constă arta animaţiei. Cu televiziunea sau video-urile e mai simplu, instalezi o cameră de filmat, apeşi pe butonul care înregistrează şi asta e tot.

Ba chiar iniţial desenele animate au fost concepute pentru adulţi, apoi în timp copiii au preluat rolul de consumator majoritar, ca acum desenele animate să capteze din nou atenţia adulţilor. Hunot a dat exemplul filmului de animație „Crulic”, prezenat la festivalul Anim'Est, pe care copiii n-ar fi putut să-l guste, pur şi simplu pentru că nu ar fi fost interesant pentru ei.


Iar serialele animate difuzate la televizor în zilele noastre conţin prea multă violenţă, iar problema nu e la cei care le produc, ci la cei care le difuzează. În multe ţări partea violentă din desenele animate japoneze, de exemplu, este editată. Dar asta este situaţia. La fel ca filmele obişnuite, cele de animație reflectă societatea în care trăim, spune profesorul Alexis Hunot.

Asta se întâmplă peste tot în media, chiar şi la ştiri, unde ți se va arăta mai întâi partea senzaţională, chiar dacă este mai violentă. Criticul consideră că filmele franceze difuzate astăzi pot fi dedicate adolescenților.

În „Persepolis” (regia Marjane Satrapi, Vincent Paronnaud, premiul juriului la Festivalul de la Cannes în 2007), cineva îşi părăseşte ţara şi apoi i se face dor de ea.

E ceva ce adolescenţii ar putea înţelege, nu şi copiii. Un alt film, „Iluzionistul” (regia Sylvain Chomet), este despre munca pe care trebuie să o faci încontinuu dacă vrei să ajungi undeva. Trebuie să continui să faci ceea ce iti place, cred că şi au cred că ş pe acesta adolescenţii l-ar putea înţelege, încheie Alexis Hunot.