Linkuri accesibilitate

Ziua toleranţei


Țara oamenilor frumoşi şi harnici e burduşită cu reflexe xenofobe, intolerante.





Aflu, iată, dintr-un comunicat PNUD, că ieri a fost Ziua Toleranţei. Mărturisesc că evenimentul era să-mi scape cu desăvîrşire. Aici, în Republica Moldova, Ziua Toleranţei nu e sărbătorită cu surle şi trîmbiţe, nu are anvergura Zilei Vinului şi nici a Zilei Limba Noastră. Mai mult, majoritatea populaţiei nici nu ştie de existenţa unei asemenea zile, iar unii nici nu înţeleg bine ce înseamnă misteriosul cuvînt toleranţă.

Realitatea cu amănuntul consemnată de Iulian Ciocan
Realitatea cu amănuntul consemnată de Iulian Ciocan
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:02 0:00
Link direct


Fireşte, am putea să dăm frîu liber fanteziei şi să vorbim, cu ochii umezi şi rotunzi, despre cît de omenoşi-drepţi şi buni la suflet-pioşi-ospitalieri-altruişti sînt moldovenii. Unde mai pui că tot felul de mituri, mai vechi şi mai noi, scot în evidenţă bunătatea proverbială a moldovenilor, faptul că din prea multă bunătate moldovenii au suferit de-a lungul secolelor. Sînt, prin urmare, suficiente premise ca să constatăm, la unison cu un fost preşedinte, că Moldova e „ţara oamenilor frumoşi şi harnici”.

Cotidianul searbăd din ultimii 20 de ani a spulberat toate aceste mituri. Trăim periculos într-un fel de junglă, în care, fireşte, supravieţuieşte cine poate. Trăim într-un spaţiu sufocant, în care corupţia şi sărăcia au atins cote alarmante. Colac peste pupăză, ţara oamenilor frumoşi şi harnici e burduşită cu reflexe xenofobe, intolerante, e un spaţiu în care CELĂLALT e privit cu suspiciune şi e bălăcărit făţiş sau pe la spate, dacă pare mai puternic.

Exemplele elocvente nu trebuie căutate cu lumînarea, ele sînt vizibile. Ba nişte enoriaşi ortodocşi doboară menora evreiască din centrul Chişinăului, ba autobuzul minorităţilor sexuale e luat cu asalt de nişte cetăţeni revoltaţi, ba se aud voci răspicate care nu vor legalizarea Islamului, ba se reaprinde lupta mocnită dintre moldovenişti şi românofili. În ţara, pe care un alt fost preşedinte o numea cu mîndrie polietnică, nu au fost evitate nici măcar conflictele dintre fraţii ortodocşi, dintre Mitropolia Moldovei şi cea a Basarabiei.

La o privire mai atentă, îţi dai seama că polietnicul autohton e mulat pe scheletul internaţionalismului proletar şi nu prea are de-a face cu multiculturalismul şi cu toleranţa. E un soi de îngrămădire care neglijează diferenţele, care le uniformizează de dragul unei prietenii false, împrumutate din perioada sovietică.

Ziua Toleranţei nu poate fi aici o sărbătoare a maselor, a întegii societăţi. În aer pluteşte aici suspiciunea şi nemuţumirea provocate de cel diferit. Fireşte, nu e situaţia cea mai gravă asta pe care o avem, dar nici motive mari de bucurie nu prea există deocamdată.
XS
SM
MD
LG