O terapie prin muncă

Cum pot fi înlăturate obstacolele din faţa persoanelor cu dizabilităţi atunci cînd e vorba de însuşirea unor îndeletniciri ce le-ar putea ajuta să-şi găsească rostul sau chiar să cîştige nişte bani? Este întrebarea pe care şi-au pus-o animatorii Fundaţiei „Ecoul Cernobâlului” atunci cînd au decis să deschidă un centru unde tinerii ar obţine abilităţi practice care să le aducă bani în viitor, astfel încît să-i elibereze de dependeţa financiară faţă de părinţi şi rude.

Unul din aceşti tineri, Andrei Hasan, este conştient de cerinţele pieţei de muncă, spunând că în ziua de azi orice serviciu cere de la angajat să ştie limba engleză şi calculatorul. El intenţionează să devină managerul sălii de calculatoare când va creşte mai mare:

„Dupa ce beneficiarii termina cursul de lecții ei primesc o diplomă, cu care sunt primiţi la lucru. Pentru ca sa aibă un loc de lucru, trebuie să se deschidă mai multe firme, care au nevoie de contabili ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Voi veţi şti chiar înaintea altora?

Andrei Hasan: „Sigur, înaintea celor care cred că ei ştiu aproape toate. În ziua de azi este nevoie sa ştii limba engleza şi calculatorul, inclusiv.”

În activitatea centrului s-a implicat şi un profesor de design de la Universitatea Liberă Internaţională, Dumitru Maxim, care va ţine lecţii de calculatoare: „Practic îi implicăm în anumite activităţi, ar fi un fel de terapie prin muncă. Însuşi faptul că sunt angajaţi presupune o comunicare între ei, mai ies din casă, însușesc nişte lucruri noi. În felul acesta probabil îşi vor purta povara defectului mai uşor.”

Profesorul Dumitru Maxim promite tinerilor să nu limiteze lecţiile doar la funcţionarea de bază a calculatorului: „Vom incerca sa-i invatam paginarea, InDesign, Photoshop ori alte programe care le vor prinde bine în viaţă, totul depinde de dorinţa lor.”

Tot de lecţii de informatică se arată interesat şi Costică, cum îi
spune mama, un tânăr de 19 ani cu deficienţe locomotorii, pe care l-am cunoscut în incinta centrului: „Dupa ce invat aici poate voi avea si o profesie, ca voi avea diploma. Dar intai sa incepem.”

Europa Liberă: Vei veni chiar in fiecare zi de la Lăpuşna?

- „Nu in fiecare zi, e de două ori pe saptamana, nu e departe dar cam ne costă.”

Până să trec pragul Atelierelor de terapie ocupaţională, cum le numesc organizatorii, nu ştiam ce înseamnă legătorie. Definiţia am aflat-o de la Andrei Cotruţă care va ţine un curs la această temă, chiar dacă ocupaţia lui de bază este manager de marketing la Tipografia Centrală:

„La cursul de legătorie ei vor învăţa să facă carneţele, calendare, albume foto. Ar putea fi un viitor pentru copiii cu dizabilităţi, să le dăm o şansă. Poate ajungem la nivelul cum e în România, unde copiii îşi câştigă existenţa din aceste lucruri.”

Despre experiența din alte state am discutat cu Angela Achiţei, preşedinta unei Fundaţii asemănătoare din România: „Avem 30 de tineri cu dizabilităţi angajaţi. Practic am creat locuri de muncă. Au devenit din persoane asistate de către stat în persoane independente şi persoane care plătesc taxe şi impozite la stat. Sunt persoane care consumă in comunitate şi contribuie în mod direct la dezvoltarea economiei.”

Europa Liberă: Le este suficient salariul ca sa se poată descurca?

Angela Achiței: „Salariile sunt la nivelul mediu pe piaţă. Avem șase tineri din case de copii, care dupa ce au fost angajati au iesit din casele de copii, si-au inchiriat apartamente sau si-au gasit o gazdă si au o viaţă independentă.”

Natalia Hasan, preşedinta Fundaţiei „Ecoul Cernobâlului” mi-a spus că o singură problemă rămâne nerezolvată. Mulţi tineri trebuie să vină la aceste cursuri din sate mai îndepărtate de Chişinău, iar costul călătoriei este peste capacităţile lor de plată.