8 decembrie 2001
Editorial săptămînal.
de Nestor Rateş.
Circulația liberă a românilor în spațiul Schengen.
Oricând de curios ar părea, am aflat despre mult aşteptata decizie de eliminare a vizelor pentru cetăţenii români care călătoresc în ţările din spaţiul Schengen, în timp ce goneam pe străzile Bucureştiului, într-un taxi. Pe staţia de emisie recepţie a taxiului, o voce a anunţat brusc : „Aţi auzit, ne-au dat vizele”.
Puţin mai târziu, o altă voce oferea o corectură: „Nu, măi, ne-au luat vizele”. În fine, n-a trecut mult şi o a treia voce anonimă ne prezenta şi prima analiză: „Nu vă bucuraţi aşa, că vor pleca tot cei care au plecat şi până acum”. Şoferul taxiului în care mă aflam a tras prompt concluzia: „Aşa e, domnule”.
Dacă decizia dădea sau lua vizele este cumva nesemnificativ pentru că le şi lua, le şi dădea: mai exact, lua vizele de care aveau nevoie cetăţenii români ca să intre în spaţiul Schengen, dând o viză permanentă şi pentru toţi.
Cu adevărat semnificativă mi s-a părut analiza: era poate minimalizantă şi cumva persiflantă dar mă tem că era destul de aproape de adevăr. Cel puţin o parte de adevăr care relativizează entuziasmul oficial şi cel public.
Fără îndoială este o decizie importantă în primul rând pentru că scoate România dintre-o listă neagră şi o plasează în rând cu toate celelalte ţări candidate la Uniunea europeană.
În al doilea rând, eliberează pe cetăţenii ei de un statut care le leza demnitatea. […] În al treilea rând, decizia dă un sens palpabil conceptului de libertate a circulaţiei. O libertate de care românul a fost atâta timp lipsit de proprii guvernanţi, pentru a se lovi ulterior de barierele ridicate de vize când obţinerea unui paşaport nu a mai fost o problemă. În fine, să mai remarcăm şi faptul că ridicarea obligativităţii vizelor se datorează unor măsuri ale guvernului de securizare a frontierelor şi prevenire a emigraţiei ilegale care făcea rău României însăţi înainte de a determina măsurile cunoscute de apărare ale statelor apusene.
În fond, totuşi este vorba de a transfera responsabilitatea măsurilor de prevenire a unor călătorii ilicite de pe umerii ţărilor de destinaţie pe cei ai ţării de origine a călătorilor, deci ai Românie.
[…] Există previziuni foarte optimiste care plasează numărul celor care vor profita de eliminarea vizelor, în următoarele luni, la peste 3 milioane. Vom vedea ce se întâmplă. În orice caz dacă aceştia vor pleca să lucreze în ţările de destinaţie, atunci gazdele s-ar putea răzgândi în privinţa ridicării obligativităţii vizelor. Căci ultimul lucru pe care aceste ţări care adesea au de făcut faţă unui şomaj ridicat, este o invazie necontrolată de forţă de muncă ieftină. Acelaşi efect l-ar avea o afluenţă de persoane care se apucă nu de muncă la negru, ci de vreun gen de criminalitate. Dreptul abia obţinut poate fi pierdut în mult mai puţin timp decât a fost necesar pentru a-l primi.
Bucuria este îndreptăţită, la fel şi precauţia.
