Ediţia din acest an a avut drept motto fraza din titlul acestui articol, scrisă de Monica Lovinescu în volumul „Etica Neuitării”. Mai multe despre această ediţie (Radio Europa Liberă a fost unul din partenerii media), dar şi despre boicotul la care este supus pe plan local acest demers de istorie literară românească, în interviul realizat de Lucian Ştefănescu cu inţiatoarea şi coordonatoarea proiectului, scriitoarea Angela Furtună.
Angela Furtună: „Anul acesta am adăugat obiectivului literar, de istorie şi critică literară, de jurnalism democrat, filosofie politică, lupta pentru apărarea valorilor democraţiei şi împotriva totalitarismului, şi un obiectiv educaţional, avînd în vedere că zona aceasta istorică foarte frămîntată pe care o traversăm începe să fie un duşman al democraţiei şi mai ales pentru tineri modelele autentice, cum a fost Monica Lovinescu, riscă să fie îngropate în false teme, care cuceresc un cotidian tot mai cenuşiu, şi în care singurul discurs care e sonor este acela politic, în timp ce discurul presei libere sau al societăţii civile moare.”
Europa Liberă: Care sînt aceste false modele?
Angela Furtună: „Sînt modelele lipsite de verticalitate şi de asumarea doctrinară, dacă este vorba de modelele politice, pentru că, ştim cu toţii, în România calitatea actului politic este subminată de traseism, care nu este sancţionat nici de lege, nici de partide, şi pe de altă parte sînt modelele societăţii consumiste, pe care în România nimeni nu le cenzurează pentru că nu a existat intervalul istoric - şi normal - de timp care să creeze o educaţie şi o cultură de apărare axată pe valori reale.”
Europa Liberă: Anul acesta aţi decernat şi un premiu. Sau la fiecare ediţie decernaţi de fapt un premiu?
În anul 2009, acest premiu a fost acordat criticului Gheorghe Grigurcu, pe care Monica Lovinescu îl desemnase încă din timpul vieţii sale ca un continuator al liniei sale est-etice, etica neuitării aplicată în critica literară.
Anul trecut premiul a fost decernat postului de radio Europa Liberă, ca un simbol al recunoştinţei, al gratitudinii pe care societatea romînescă trebuie să o poarte postului care a menţinut calitatea speranţei în lupta cu totalitarismul şi cu bolşevizarea care a avut loc în România, iar anul acesta, tot un juriu internaţional de elite, condus de academician Basarab Nicolescu şi de profesorul Dennis Deletant de la Universitatea din Georgetown, a hotărît ca premiul să meargă, pentru întreaga activitate, şi pentru lupta constantă de partea valorilor democraţiei şi împotriva totalitarismului, către profesorul Vladimir Tismăneanu, dela Universitatea Maryland din Statele Unite.
În mod excepţional, anul acesta a mai fost instituit un premiu pentru „speranţă în democraţie”, sub acelaşi generic „Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca”, decernat unei tinere speranţe în acest domeniu al democraţiei şi al luptei pentru apărarea ei, Bogdan Baciu din Fălticeni, un tînăr excepţional care s-a manifestat în multe prorgame ale excelenţei româneşti şi interaţionale, şi recent a reprezentat tineretul românesc la ONU, fiind deja angajat pe o cale de educaţie pro-democratică în Statele Unite.”
Europa Liberă: Se relatează că această manifestare pe care o organizaţi, „Zilele Monica Lovinescu” a fost boicotată pe plan local. Despre ce este vorba?
Angela Furtună: „Acest boicot n-a început acum, şi nici acum doi ani, ela existat ca o presiune permanentă, s-a manifestat făţiş începînd din 2003, cînd această manifestare încă nu exista, dar exista, prin mine şi alţi câţiva intelectual, dorinţa de a readuce în atenţie în spaţiul cultural românesc aceste modele ale culturii şi ale oamenilor de centru-dreapta care veneau dinspre exil şi care veneau mai ales din zona dizidenţei. Pe-atunci eram în colectivul de redactare al revistei „Bucovina Literară”, şi într-o şedinţă de redacţie din februarie 2003 (Monica Lovinescu împlinea în acel an 80 de ani) am propus ca revista „Bucovina Literară”, care e finanţată din bani publici, să realizeze un număr dedicat Monicăi Lovinescu.
Reacţia redacţiei a fost foarte dură, şi drept consecinţă, cei patru, dintre care doi conduceau revista (Constantin Arcu, Ion Beldeanu, Nicolae Cârlan şi Onu Cazan), s-au pretat la o metodă bolşevică de anulare a acestui demers. Au întocmit un denunţ calomnios, s-au dus la fostul preşedinte al Consiliului Judeţean, pe atunci era Gavril Mârza, şi au cerut să fiu dată afară.
Campaniile acestea au continuat, eu nu am dezarmat, şi în 2007-2008 am început acest proiect („Zilele Monica Lovinescu"). Iar în 2003, după ce „Bucovina Literară” nu a vrut să editeze numărul special, şi eu am fost dată afară, am găsit un alt partener în România, revista „Hyperion” de la Botoşani. Era un număr banal, care celebra o personalitate ce în fond e tot un scriitor român şi trebuia să fie omagiat într-o revistă cu bani publici. Eu m-am ambiţionat, mi-am spus că trebuie să merg până la capăt, chiar dacă rămân singură, proiectul acesta trebuie să funcţioneze.
Ca specialist în domeniu, eu asociez acest fel de boicot şi unei realităţi istorice, pentru că în fond în literatura română au supravieţuit mai mult autorii care vin din zona ceauşismului, iar în ultima vreme chiar şi critica literară manifestă o anumită reticenţă, uşor şovină, uşor xenofobă, faţă de cei din exil, faţă de cei din dizidenţă mai ales. Eu am altă părere: români sunt şi cei de aici şi cei de dincolo, Cortina de Fier a căzut, şi noi încercăm să se producă o dată întâlnirea fraţilor, literatura română nu poate fi doar literatura celor din România, şi să se continue eterna marginalizare a celorlalţi.”
