Linkuri accesibilitate

Comunitatea reînfiinţată


Un reportaj din R. Moldova despre, probabil, cea mai mică comunitate religioasă. Istoric, probleme actuale şi proiecte de viitor.



Presa germană a difuzat un reportaj despre comunitatea evanghelică din Republica Moldova. Relatează de la Berlin William Totok.

Acolo, unde în trecut s-a ridicat biserica Sfîntului Nicolae din Chişinău, se află astăzi palatul prezidenţial. Aproape nimeni nu mai ştie astăzi, că pe vremuri, în Republica Moldova, a existat o comunitate lutherană, evanghelică însemnată, iar biserica Sf. Nicolae fusese lăcaşul de cult central al protestanţilor din Basarabia. În urmă cu 70 de ani, aproape toţi protestanţii au părăsit Basarabia.

Este vorba despre urmaşii coloniştilor germani pietişti, sosiţi aici în secolul al XIX-lea care în marea lor majoritate erau lutherani. În urma acordului Hitler-Stalin a avut loc strămutarea forţată a populaţiei de origine germană, răspîndită mai ales în zona rurală. Doar foarte puţini dintre aceştia au reuşit să rămînă în localităţile unde trăiau pînă atunci.

În ultimele 7 decenii urmaşii acestor colonişti au pierdut nu numai identitatea lor lingvistică, ci şi pe cea religioasă. Cu aceste explicaţii istorice începe un amplu reportaj publicat pe platforma electronică „evangelisch.de”, apropiată bisericii evanghelice din Germania, reportaj apărut sub titlul semnificativ: „Comunitatea regăsită”.
Datorită angajamentului preotului Valentin Drăgan, după prăbuşirea comunismului s-a reorganizat şi minicomunitatea lutherană. Drăgan este singurul preot al acestui rit din Republica Moldova. În pivniţa unui bloc, situat la marginea capitalei, Drăgan a găsit o încăpere în care se întîlnesc aproximativ 50 de persoane care au revenit la religia străbunilor lor. Aici predicile se ţin în limba rusă, fiindcă cei care frecventează biserica nu mai vorbesc germana. Unele cîntece sunt intonate în timpul ceremoniei în germană, deşi cei prezenţi au greutăţi în a înţelege sensul cuvintelor.

Membrii comunităţii germane „Unitate” - cum se numeşte grupul de enoriaşi care frecventează biserica - au acum posibilitatea să înveţe şi graiul strămoşilor lor, notează autorii reportajului. Drăgan, care de opt ani este păstorul spiritual al comunităţii, vine dintr-o familie de moldoveni, iar limba lui maternă este româna. După prăbuşirea Uniunii Sovietice, fostul tehnician Valentin Drăgan a aflat detaliile despre genealogia propriei sale familii.

Bunica sa s-a numit Sophie Jevorski iar bunicul purta numele german Wilhelm. Asta l-a determinat să înveţe germana. În februarie 2000 comunitatea evanghelică a fost reînfiinţată, fiind recunoscută oficial trei ani mai tîrziu. Drăgan s-a decis să studieze teologia, devenind astfel preotul acestei comunităţi. El relatează că toate cererile adresate administraţiei oraşului în vederea obţinerii unui teren au fost ignorate. Drăgan doreşte să construiască o capelă pentru a dispune de un lăcaş de cult adecvat.
Astăzi comunitatea oferă zilnic unor persoane nevoiaşe ajutoare caritative. Astfel, s-a înfiinţat o cantină unde se prepară mîncare pentru circa 10 oameni, persoane cu dizabilităţi şi pensionari săraci. În pofida greutăţilor, comunitatea este pe cale de a se consolida.
„N-o ducem prea bine, dar aici nu e Siberia”, declară plină de optimism soţia preotului, Ana Drăgan, adăugînd: „Părinţii noştri au trăit vremuri mai grele”.
XS
SM
MD
LG