Luni
De câteva săptămâni ziua de luni este una grea, asta pentru că a început sesiunea. Am emoții, așa ca înainte de examen. Mă uit în ochii colegilor mei și le citesc așa pe nevăzute trăirile lor, cineva se grabește mai repede să scrie, să scape de povară, cineva răsuflă din greu și caută să gasească rezolvarea subiectelor în stiloul care începe să-i tremure în mâna, iar altcuiva am impresia că i se va termina cerneala de atâta scris. Ce să-i faci, așa e viața de student, cu toții trecem prin așa momente, inclusiv și eu care mă apuc să scriu repede, ca nu cumva să uit ce am învățat între timp.
Termin de scris testul, în adâncul inimii mă gândesc că am scris totul și că o să fie bine, am încredere în gândurile pe care le-am înșirat pe foaie pe parcursul a celor două ore.
În drum spre casă îi fac o vizită unui prieten care din păcate este internat în spital. Timp de o oră am reușit să ne aducem aminte de anii de liceu care ne-au facut prieteni, trei ani care au zburat foarte repede s-au strecurat azi prin mintea noastră sporind hohote de râs.
În sfârșit am ajuns acasă. Privesc știrile și mă umplu de bucurie să văd zâmbete pe fețele copiilor de la Cricova împreună cu mama lor, care de acum înainte vor avea o căsuță unde vor trăi. Cuprinsă de melancolie vorbesc cu mama, îi spun că îmi este tare dor de ea și îi împărtășesc bucuriile care mi s-au întâmplat azi.
E noapte deja, însă nu pot să adorm fără să mă gîndesc la examenul ce va urma. Răsfoiesc cu grijă caiețelul meu în care pe parcursul anului am adunat informații la obiectul dat, și anume la jurnalismul politic. Ajung la tema dedicată marelui nostru poet și publicist Mihai Eminescu, las caietul și încep să recitesc minunatele poezii a luceafărului nostru care mă încântă. Mi-e somn, și mîine e-o zi.
Marți
Iau micul dejun și în același timp ma uit ce mai nou în țara noastră a minunilor. Ședința din Parlament se prevede a fi una aprinsă. PCRM ca de obicei aruncă replici alianței, la rândul lor cei din Alianță le răspund cu aceeași monedă comuniștilor. Reprezentanții fracțiunilor își încep discursurile ca pentru sfârșit de an. Cu toții se apără cum pot, cine și ce a făcut pe parcursul anului, cine și ce nu a făcut, numai Dumitru Diacov distinge atmosfera din Parlament prin discursul său. Toate bune și frumoase, o să mai vedem la anul care vine cine și ce va mai face.
Acuma stau și mă gindesc, cine spune că nu e bine să trăiești aici în Moldova? Cum să nu fie bine, suntem cei mai fericiți de pe planetă. Noi suntem cei care sărbătorim Crăciunul pe stil nou și cel pe stil vechi, noi suntem cei care facem petrecerea de revelion nu o singură dată, ci de două ori, numai la noi în țară e libertatea spre care toți tind. Avem de toate, apoi să mai zică cineva că Moldova nu e țara minunilor.
Iubesc Moldova, însă mult mai mult iubesc oamenii care trăiesc aici și care caută un loc de muncă și nimeni nu îi poate ajuta. Iubesc Moldova, însă mai mult iubesc palma asta de pământ pentru care se bat toți în stânga și în dreapta. Iubesc Moldova, însă mai mult iubesc copiii care rămân singuri acasă, pentru că părinții sunt nevoiți să lucreze peste hotare.
Astfel de gânduri mă macină atunci când văd că năpasta se năpustește asupra noastră fără să vrem. Toate gândurile mi le spulberă sunetul telefonului, e o colegă de a mea de liceu care mă invită să ieșim în oraș, între timp mai facem legătura cu alți colegi pe care nu i-am văzut de mult timp. Sunt fericită, am avut o zi frumoasă, nimic nu se compară cu o doză puternică de zimbete și de amintiri plăcute alături de prietenii dragi.
Miercuri
De dimineață primesc o noutate foarte bună. Vin la mine cei mai dragi și mai scumpi oaspeți, familia mea. Sunt foarte bucuroasă, ce poate fi mai frumos decât să îți revezi persoanele dragi, dar mai ales pe nepoțeii mei care sunt niște îngerași, îi iubesc enorm.
Încă o surpriză pentru ziua de azi, Marian Lupu nu mai vrea să candideze la funcția de șef al statului. Mă întreb, oare ce mai pune Alianța la cale de această dată? Sincer, nu stiu, însă nu e spre bine.
Toată ziua am petrecut-o prin oraș după cumpărături împreună cu familia mea, între timp am reușit să-mi întreb nepoțeii ce și-ar dori să le aducă Moș Crăciun, sper ca moșul să le îndeplinească toate dorințele lor, care sunt foarte multe ca de obicei.
Am ajuns acasă, înainte să adorm mai am ceva timp să mai repet câte ceva pentru examenul de mîine, care după pronosticul lectorului pare a fi unul foarte dificil.
Joi
Trebuie să fiu sinceră, însă astăzi m-a uimit examenul la jurnalism politic. Cu toate că am avut de răspuns la 12 întrebări timp de două ore, asta nu m-a împiedicat să le răspund. De la prima vedere m-am speriat și eu un pic, însă m-am concentrat și am scris tot ce știam și se pare că am scris bine. Totuși sper că anul care vine mă așteaptă cu încă mai multe realizări frumoase. După finele examenului, acesta fiind și ultimul, împreună cu colegii de grupă am mers la o cafea, depănînd toate momentele bune și nu prea ce au avut loc în această jumătate din anul de studiu.
Am venit acasă foarte obosită, nu-mi rămâne decât să mă culc, însă nu fac acest lucru până când nu citesc câte ceva. Caut ceva interesant prin calculator, imediat îmi face cu ochiul denumirea unui text scris de Isaac Asimov „Cel din urmă răspuns”. Mă așez comod și încep să lecturez ceea ce pare a fi interesant. La sfârșit îmi dau seama că nu am dat greș cu alegerea făcută, nu am pierdut nici o picătură de timp în zadar. Am învățat multe lucruri interesante din câteva rânduri aparent stranii.
Vineri
De cum mă trezesc, încep să mă gândesc ce daruri din partea mea i-ar bucura pe cei dragi care mă așteaptă acasa. Odată cu gândurile mă uit și în pușculiță să văd dacă am suficienți bănuți pentru cadourile care îmi doresc să le procur.
Mâine deschidem brațele unui nou an, care ne promite multe surprize. Printre pregătirile de revelion îmi ajunge puțin timp să mă gândesc cum a fost anul 2011 pentru mine. Pot spune că am avut un an foarte bun, am avut ocazia să întâlnesc omanei deosebiți, care m-au învățat numai lucruri frumoase și practice care mă vor ajuta foarte mult în viitor. Am avut un an plin de realizări, m-am bucurat de prezența celor dragi în viața mea cât de mult am putut. Aștept ca sărbătorile de iarnă să ne aducă pace, lumină și liniște în sufletele noastre. Fie ca noul an să ne aducă un cer plin de fericire și dragoste, nopți senine de puruficare și câte un strop de siguranță pentru fiecare din noi. La mulți ani! Sărbători Fericite!!!
*Născută la 17 martie 1991 in orasul Calarasi. Studentă la Facultatea de Jurnalism si Comunicare Publică a Universității de Studii Europene.
