Doliu la Pârâta! Astăzi, vor avea loc funeraliile lui Vadim Pisari, tânărul împuşcat de un pacificator rus. În acelaşi timp, ofiţerul armatei ruse Veaceslav Cojuhari se află în libertate, la Bender. Procurorii nu au iniţiat o cauză penală pe numele lui, ci pe faptul vătămării intenţionate grave, care a provocat decesul persoanei. Totodată, responsabilii afirmă că militarul rus nu era în stare de ebrietate, atunci când a deschis focul în direcţia celor doi tineri. Europa Liberă a discutat cu Vlad Spânu, presedintele fundatiei Moldova de la Washington, despre schimbarea puterii de la Tiraspol, despre şansele reglementării transnistrene , despre incidentul tragic de la Vadul lui Vodă.
Vlad Spânu: „Ceea ce s-a întâmplat este un caz pe care trebuie să-l regretăm şi vine să ne spună că structura forţelor pacificatoare nu este una bună şi care ar permite cetăţenilor din Republica Moldova, din stânga şi din dreapta Nistrului să poată circula fără mari probleme. Cazul acesta ne demonstrează că pacificatorul rus, neavând mandat, şi-a încălcat funcţiile, care li s-au impus acestor soldaţi şi a împuşcat un om, care nu trebuia să fie împuşcat.”
Europa Liberă: Acest caz tragic ar putea cumva să-i facă pe toţi participanţii implicaţi în procesul de negocieri 5+2 să revină la statutul forţelor de menţinere a păcii, sau chiar la schimbarea contingentului?
Prima este retragerea armatei ruse. A doua este ceea ce s-a spus de mai multe ori – înlocuirea formatului de pacificatori, care acum este condus de Rusia cu forţe civile conduse de o unitate internaţională, fie UE, fie OSCE, care este imparţială. Şi a treia este scoaterea posturilor vamale şi de control, care sunt ilegale. Prezenţa acestor posturi, care au fost impuse locuitorilor din stânga Nistrului, a dus la acest incident.”
Europa Liberă: Domnule Spânu, dar credeţi că Federaţia Rusă ar accepta toate aceste trei puncte pe care le-aţi enunţat Dumneavoastră, din moment ce se pare că Moscova l-a pierdut pe Kaminski, favoritul în cursa pentru aşa-zisele prezidenţiale din Tiraspol? Acum ar fi gata să mai piardă ceva?
Vlad Spânu: „Interesul Federaţiei Ruse este să controleze partea stângă a Nistrului şi evident că ei tind să controleze toată Republica Moldova. Asta nu ne împiedică pe noi să spunem că ei trebuie să iasă afară din Republica Moldova. Acesta este interesul Republicii Moldova şi trebuie să folosească toate canalele şi mijloacele care sunt la îndemână.
Şi sunt foarte multe mijloace şi nu se folosesc întotdeauna, fie la ONU, fie la OSCE, fie în cadrul discuţiilor bilaterale, fie în cadrul altor pârghii. De exemplu, Rusia a intrat în Organizaţia Mondială a Comerţului, având un vot de veto pentru Rusia, ce a făcut Republica Moldova ca să obţină ceva din această poziţie pe care a avut-o? Georgienii uitaţi-vă că au făcut, timp de doi ani de zile, au fost unici. Chiar să fi fost şi georgienii şi Moldova aveau aceeaşi poziţie, moldovenii negociau măcar ceva din toate astea, să scoată trupele ruseşti din Republica Moldova, să schimbe formatul de negocieri, să discute preţul la gaz. Orice. Accesul la piaţa vinului.
Problema e că Rusia are interese şi are interese Republica Moldova, ruşii ştiu să-şi apere interesele, să le avanseze, Republica Moldova nu-şi apără interesele şi nu-şi apără cetăţenii.”
Europa Liberă: Admiteţi că Transnistria poate fi folosită drept gaj în anumite negocieri pe alte teme, teme de securitate, teme bilaterale între Federaţia Rusă şi Uniunea Europeană, între Occident şi Moscova?
Vlad Spânu: „Transnistria a fost, este şi va fi pusă în discuţie atunci când se vorbeşte despre problemele de securitate regională şi globală. Prezenţa trupelor, de exemplu să luăm Tratatul FACE, Tratatul european privind forţele convenţionale. Prezenţa trupelor ruseşti acolo au fost puse în discuţie, a fost mărul discordiei nu doar în Republica Moldova, dar şi în Georgia, mărul discordiei între Vest, între americani, între ţări din Uniunea Europeană şi Rusia. Şi deci, eu din câte observ mai mult vociferează această temere că ruşii se află pe teritoriul Republicii Moldova forţele militare ruseşti, decât o fac cei din Republica Moldova.
Cei din Republica Moldova ar trebui să strige în glas tare că să fim auziţi, fiindcă altfel nu are sens să vină să spună americanii că ruşii sunt acolo şi încalcă Tratatul FACE, care n-a fost prelungit, semnat şi că Republica Moldova cu jumătate de gură spune că da, ar trebui să iasă. Invers, ar trebui să ne schimbăm rolurile puţin, fiindcă ne afectează în primul rând pe noi şi moartea acestui tânăr încă o dată demonstrează că prezenţa ruşilor acolo nu este benefică cetăţenilor, este benefică intereselor geopolitice ale Rusiei, dar nu este benefică cetăţenilor Republicii Moldova. Şi asta ar trebui s-o înţeleagă cei care sunt astăzi la guvernare, au fost ieri şi vor fi mâine.”
Europa Liberă: Unii spun că se încearcă exploatarea naţionalismului şi cu prilejul acestui caz tragic de la Nistru. Dumneavoastră ce credeţi?
Vlad Spânu: „Eu cred că e o aberaţie. Când îţi omoară oamenii, ce trebuie să faci? Trebuie să ai în primul rând demnitate naţională, că eşti cetăţean al unei ţări, al cărei teritoriu este ocupat de forţele străine şi să nu spui chestia asta? Ce ar trebui să facă un guvern normal? Ar trebui să-şi apere interesele şi să nu le apere doar cum a fost cazul acesta, din păcate, omorârea unui om. Ar trebui s-o facă tot timpul, să prevenim aceste cazuri. Dar ca să previi aceste cazuri trebuia să fie clar fiindcă atâta timp cât se impun aceste posturi de control în preajma satelor controlate de Chişinău din stânga Nistrului este pericolul că va izbucni un conflict.
Un conflict dintre un cetăţean şi cel care stă acolo şi nu-i permite ca să treacă drumul ca să-şi cultive roada, nu-i permite să treacă unde vrea el, în altă localitate, fără ca să fie controlat, întrebat, jignit, înjosit ş.a.m.d. Ce a făcut Republica Moldova în sensul de a scoate aceste posturi vamale şi posturi de control, care au fost impuse de către Tiraspol, de către Moscova?”
Europa Liberă: Ce trebuia să facă Republica Moldova?
Vlad Spânu: „Trebuia să includă toate aceste probleme pe care le are cu Federaţia Rusă indirect şi direct cu Tiraspolul, să le includă în aceleaşi tratative care au fost înainte de încheiere, de exemplu a tratatului pe 10 ani între Rusia şi Republica Moldova. S-au pus aceste condiţii? Nu.”
Europa Liberă: Există Comisia unificată de control drept un mecanism a asigurării păcii în zona de securitate.
Vlad Spânu: „Comisia unificată de control îşi îndeplineşte atribuţiile? Nu cred. De ce? Fiindcă acolo comisia a fost nu pentru a rezolva problemele şi a evita unele incidente de acest gen, dar a fost anume ca o supapă de a scoate unele presiuni. Republica Moldova niciodată nu a utilizat acest mecanism pentru a rezolva problemele, pentru că el n-a fost din start gândit pentru rezolvarea problemelor.”
Europa Liberă: Unii experţi spun că anume prin amplasarea acestor posturi de menţinere a păcii Federaţia Rusă reuşeşte să-şi menţină influenţa în zonă.
Vlad Spânu: „Corect, e evident. Asta a fost şi scopul. Cum să controlezi un teritoriu, decât să-ţi plasezi oamenii tăi, care sunt ai Moscovei sută la sută şi foloseşti nişte mecanisme, care controlezi teritoriul. Deci, administraţia de la Tiraspol este una, a doua sunt serviciile secrete, care sunt implantate în toate instituţiile locale din partea stângă a Nistrului, ţii oamenii în frâu, plasezi aceste posturi de control, ca să-ţi controlezi teritoriul, să ştii cine intră şi cine iesă, cu vame ş.a.m.d. Prin aceasta se controlează teritoriul Republicii Moldova. Cei de la Chişinău, cu susţinerea Vestului, ar trebui să înţeleagă acest joc şi să încerce să scoată aceşti piloni ai Federaţiei Ruse din stânga Nistrului.”
Europa Liberă: Noul lider al administraţiei de la Tiraspol, Evgheni Şevciuc se află la Moscova. Credeţi că cu oficialii au discutat despre problema de interes comun a Republicii Moldova, Transnistriei şi Rusiei – desfiinţarea posturilor de pacificatori?
Vlad Spânu: „Eu nu ştiu care este agenda noului aşa-zis preşedinte al Transnistriei. Eu nu cred că cei trei – Smirnov, Kaminski şi Şevciuc diferă radical între ei. Toţi sunt oamenii care sunt controlaţi de Moscova şi întotdeauna să ne aşteptăm de la aceşti oameni că vor reprezenta interesele Moscovei, nu a cetăţenilor din Republica Moldova din partea stângă a Nistrului. De la premiza asta dacă pornim, atunci lucrurile sunt mai clare. Ce au discutat? Eu sunt sigur că ei au discutat ca să continue politica pe care a avut-o Rusia din 92 încoace vis-a-vis de partea stângă a Nistrului.”
Europa Liberă: Evgheni Şevciuc, după ce a fost investit în funcţie promitea că printre primele măsuri pe care le va întreprinde va fi şi simplificarea trecerii acestor posturi de la aşa-zisul hotar moldo-transnistrean. Credeţi că a fost doar o promisiune? Sau chiar va vrea să soluţioneze această problemă?
Vlad Spânu: „Dacă există anumite semnale de acolo că Şevciuc vrea să se întâlnească şi vrea să stea la masa de discuţii cu cineva de la Chişinău pentru a scoate aceste bariere atunci e un lucru salutabil. Dacă au fost aruncate promisiuni pentru a fi ales sau pentru a transmite semnale pozitive în Vest, asta e altceva şi nu îndeplineşte acest lucru. După venirea lui Şevciuc de la Moscova trebuie de urmărit foarte clar dacă promisiunile lui se vor realiza. Dacă se vor realiza atunci îl salutăm şi credem într-adevăr Rusia nu a făcut un joc de-a democraţia scoţindu-l pe Smirnov şi înaintându-l pe Kaminski şi avându-l pe Şevciuc ca să arate lumii că acolo există democraţie, dar într-adevăr lucrurile încep să se mişte şi lumea înţelege că trebuie să se integreze partea stângă şi cu partea dreaptă a Nistrului.”
Europa Liberă: Domnule Spânu, cum credeţi, ce reacţie ar trebui să vină din partea Kievului, din partea Bucureştiului?
Vlad Spânu: „Trebuie să consolidăm societatea civilă din Transnistria, ca să poată în mod democratic să-şi rezolve problemele locale, să scoatem armata rusească din Transnistria, ca să le dăm voie oamenilor să răsufle liber. Să decriminalizăm situaţia de acolo, prin vamele care există acolo, prin controlul securităţii ş.a.m.d. iarăşi lumea nu trăieşte liber. Acestea sunt trei chestii, pe care trebuie să le facă cei implicaţi în soluţionarea conflictului, inclusiv cu Ucraina, care în primul rând poate să ajute să se rezolve problema aceasta, dacă vrea, dacă are voinţă politică. Şi în al doilea rând, ceilalţi membri ai formatului de negocieri.
Ce ţine de România? România s-a autoizolat în cadrul Uniunii Europene şi nu este foarte activă. Şi atunci eu nu ştiu dacă România este în stare să acţioneze în afara cadrului Uniunii Europene. Noi, o grupă de experţi în 2004 am propus ca România să participe la negocieri, cum a fost. În 92 a fost parte a formatului de negocieri şi s-a retras, fiind impusă de Rusia şi fiind impusă de Chişinău. Acum nu ştiu dacă România are stomacul, cum se spune în engleză, are puterea şi dorinţa de a se impune şi de a fi un actor mai activ. Mi-aş dori să fie, fiindcă este vecină a Republicii Moldova, ca şi Ucraina, însă dacă lor li se pare că este mai bine să fie în cadrul Uniunii Europene, atunci nu putem să cerem foarte multe de la politicienii de la Bucureşti.”
Europa Liberă: Deci, rămâne de văzut ce va zice Moscova, să vedem cum va acţiona Chişinăul, ce va cere Chişinăul, ce va accepta Tiraspolul, ce vor spune actorii internaţionali.
Vlad Spânu: „Da, doamnă Valentina, eu cred că vârful de lance, sau cei care merg acum în faţă, înainte nu sunt politicienii şi nu ne vom aştepta de la politicieni mai mult decât sunt ei în stare s-o facă. Observăm că cetăţenii din stânga Nistrului, din satele afectate Doroţcaia, Pîrîta ş.a.m.d. sunt mai activi fiindcă îi afectează pe ei, pe ei îi omoară, pe ei îi opresc. Şi atunci ei sunt mai activi.”
Europa Liberă: Ei şi au declanşat acţiuni de protest, le vor continua şi pe parcursul zilei de azi, de mâine. Am înţeles că în general vor insista să fie demolate aceste posturi, mai ales acelea care se află chiar pe teritoriul controlat de autorităţile de la Chişinău.”
Vlad Spânu: „Doamnă Ursu, eu am avut multe discuţii cu oameni din stânga Nistrului, care au fost invitaţi aici de Fundaţia Moldova la Washington, că m-am întâlnit cu ei în altă parte. Este clar că ei sunt cei mai afectaţi, este clar că ei sunt foarte dezamăgiţi de lipsa acţiunilor pentru apărarea lor din partea Chişinăului oficial şi din partea Vestului în general, care sunt tot participanţi la aceste negocieri. Deci până la urmă ei au înţeles şi vor să-şi ia soarta în mâinile lor, cum şi-au luat-o în ʼ92. În ʼ92 ei au fost cei care au luat arma în mână şi şi-au apărat casa şi şi-au apărat familia. Şi acum ei înţeleg că e acelaşi lucru. Şi aş vrea ca acum în 2012 Guvernul de la Chişinău să fie mai activ în apărarea cetăţenilor aceştia ai Republicii Moldova, care au rămas în stânga Nistrului şi sunt părăsiţi şi izolaţi.”
