Suntem obișnuiți cu faptul că la fiecare cîteva luni sunt date publicității sondajele de opinie, așteptate cu multă curiozitate de către public, dornic să afle „starea reală a lucrurilor”, iar mulţimea de analişti politici nu îşi dau rîndul să le tot comenteze. Rezultatele sondajelor captează atenția publică și devin adevărate evenimente, iar emoțiile curg gîrlă de parcă alegerile ipotetice la care au fost provocați să răspundă participanții la sondaj - chiar au avut loc.
Sociologii explică sondajul precum că ar reprezenta un „stop cadru” al stării reale din sînul societăţii în momentul chestionării, dar totodată recunosc că, întrucît rezultatele sondajului sunt făcute publice puţin mai tîrziu în comparaţie cu perioada în care a fost efectuat, starea de spirit în societate ar putea fi diferită. Acesta este un tertip bine gîndit de a justifica discrepanţa mare dintre starea reală pe care o simte societatea civilă şi cea care este prezentată în sondaje.
Niciodată nu am văzut ca rezultatele vreunui sondaj să fie corelate cu rezultatele mai multor sondaje anterioare, astfel ca aceste „stop cadre” să formeze un „film” întreg care să ne arate cum evoluează lucrurile în Moldova pe parcursul cîtorva ani. Iar pentru ca „filmul” să nu devină manipulator, datele incluse în studiu nu trebuie să conțină rezultatele sondajelor care au fost efectuate pe parcursul ultimului an și jumătate.
Toate sondajele care pretind să prezinte „starea reală a lucrurilor” de astăzi sunt manipulare curată, iar problema este că rezultatele acestor sondaje ne sunt arătate astăzi, dar mîine sunt uitate. Aceste „stop cadre” sunt prezentate ca nişte mascote date partidelor de anumite cercuri de influenţă, care trebuie să-şi facă efectul astăzi, dar cum evoluează lucrurile ani de zile pare să nu interesează pe nimeni.