Linkuri accesibilitate

Pasa de (dat de) gol


(Foto: Igor Schimbător)


Eric Cantona, celebrul atacant cu numărul 7 de la Manchester United, despre care se zice că citea cărţi de filosofie (Sic!!!) prin vestiare, în pauza dintre reprize, nu este primul fotbalist ce se implică într-o campanie prezidenţială, de-ar fi să-l amintesc doar pe liberianul George Weah, atacantul de la PSG şi apoi de la AC Milan, contracandidatul perdant al lui Ellen Johnson Sirleaf la alegerile din 2005.

De fapt, gestul lui Eric Cantona face ecou gestului lui Coluche (pe numele său adevărat Michel Gérard Joseph Colucci; 1944-1986), renumitul comic francez ce-şi anunţase înscrierea în cursa electorală din 1981, pe post de apărător al celor fără adăpost. În aceeaşi cheie citesc şi intenţia lui Youssou N'Dour de a candida la preşedinţia Senegalului din februarie 2012, tocmai în ideea de a-l împiedica pe actualul preşedinte (din 2000), octogenarul Abdoulaye Wade (n. 1926), să se menţină la putere pentru cel de-al treilea termen consecutiv.

Acestea fiind spuse, parcă încep să înţeleg de ce Republica Moldova nu are până în ziua de azi un preşedinte ales – fotbalul moldovenesc, bată-l vina, nu a dat nici un jucător de talia lui Eric Cantona sau George Weah! (Poate era mai bine, dat fiind rezultatele Naţionalei pe care toată lumea le cunoaşte, să rămânem la… oină!) Pe de-altă parte, avem totuşi nişte olimpici, bunăoară canoistul Nicolae Juravshi, dublu medaliat cu aur la Seul (1988) şi cu argint la Atlanta (1996), şi halterofilul Tudor Casapu, medaliat cu aur la Barcelona (1992) - de ce nu ar putea, la rândul lor, înmâna medalii & titluri onorifice unor oameni de seamă ai acestei ţări, şi încă (de dorit) cu ceva mai mult discernământ decât au făcut-o interimarii Mihai Ghimpu şi Marian Lupu?! Cât despre artiştii moldoveni, s-ar putea alcătui o listă întreagă, de la A[natol Ştefăneţ, charismaticul lider al formaţiei Trigon], la Z[dop şi Zdup], unul mai bun decât altul să ne reprezinte în lume, chit că au cucerit-o demult, pe scene, dacă nu cumva pe stadioane…

Acum se cheamă că le-am dat o pasă de gol celor 101 jucători ai Parlamentului RM care vor să împingă meciul în prelungiri, după ce că au refuzat să joace vreme de doi ani; iar dacă pur şi simplu nu li-i a juca, ce-ar fi să-i trimitem la vestiare – să înveţe… filosofie!

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).

Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG