<br />
Majoritatea comentariilor de astazi considera ca protestele s-au cam incheiat. Ovidiu Nahoi se gandeste, in <strong>Adevarul</strong>, la viitoarea explozie a cazanului cu nemultumiri, si care ar putea fi mult mai puternica. Pentru moment, i se pare ca puterea isi revine „din pumni”, incepe sa aiba reactii coerente, sa reia controlul asupra situatiei. Primul semn este ca in interiorul Partidului Democrat Liberal au tacut vocile care strigau Boc e vinovat, Boc trebuie sa plece. Comentatorul ziarului <strong>Adevarul </strong>crede ca modernizarea statului va continua, in ciuda a toate: Curtea constitutionala va fi de acord cu comasarea alegerilor; votul prin corespondenta va fi instituit, fie si prin asumarea raspunderii; legea sanatatii va trece si ea odata ce Rae Arafat s-a intors la Minister; in noiembrie, alegerile se vor termina fara un invingator clar, ceea ce va face ca tot Traian Basescu sa decida cine va guverna, cel mai probabil o peticeala de partide mici (inclusiv cele conduse de Dan Diaconescu si Gigi Becali). Ovidiu Nahoi etaleaza fara placere acest tablou, dar il contrapune variantei in care s-ar trece la radicalizare, la extrema, in care violenta oarba ar putea incerca sa obtina ceea ce nu a reusit acum protestul pasnic.<br />
<br />
Si Mircea Mihaies arata in <strong>Evenimentul zilei</strong> ca imaginea s-a limpezit: sutele de protestatari de la Universitate au reusit sa intimideze pe toata lumea, si Puterea, si populatia, si televiziunile; revendicarile sunt departe de a fi civice, orice ar spune invitatii talk show-urilor: demisia premierului, a presedintelui, a Parlamentului; se face practic o invitatie la destructurare, neurmata de propunerea vreunui model diferit de conducere. Revendicarile sunt: Oamenii se leaga de taxa auto, de pensile mici, unii vin cu doleante strict personale. In 1990 nimanui nu i-ar fi trecut prin cap sa invoce vreo problema personala la manifestatia din Piata Universitatii – reaminteste Mihaies. Concluzia lui este ca actiunile de strada de acum nu au vreo identitate. Tocmai de aceea au intrat deja intr-o fundatura. Nefiind o miscare antisistem, sunt, din pacate, o miscare clara antireforma.<br />
<br />
In acelasi cotidian, <strong>Evenimentul zilei</strong>, Sebastian Lazaroiu crede ca nu mai poate fi recuperat nimic din actuala clasa politica, in care populatia nu mai are incredere. Este nevoie de sacrificarea a doua-trei generatii de politicieni, de retragerea lor in favoarea tineretului. In vremuri normale, schimbul de generatii se petrece treptat. Acum, situatia din Romania ar recomanda, citam, „o lovitura de stat in interiorul fiecaruia dintre partidele existente, decat o lovitura de stat la nivelul institutiilor nationale”.
Modernizarea României va continua, în ciuda a toate (Adevarul)
Pe aceeași temă
Cele mai citite articole
1