Linkuri accesibilitate

Expoziția „Ultimul Portret: Pictînd pentru Posteritate” (Yad Vashem, Ierusalim, 2012)


Portret din expoziția de la Ierusalim
Portret din expoziția de la Ierusalim

200 de portrete realizate de 21 de artiști evrei în perioada Holocaustului.


200 de portrete realizate de 21 de artiști evrei de cele mai variate origini, păstrate în colecția de artă a Memorialului Yad Vashem, au fost prezentate zilele acestea publicului, cu ocazia Zilei Internaționale a Comemorării Victimelor Holocaustului.

Cu un simplu creion, cărbune sau pensulă artiștii în cauză sau străduit în mod vădit să imortalizeze pentru posteritate imaginea celui persecutat, prieten sau ființă iubită. Lucrările, afirmă curatorul expoziției, Eliad Moreh-Rosenberg, în publicația lunară a Yad Vashemului, sînt mărturia unui puternic curent creativ printre cei amenințați de Holocaust, iar hotărârea și puterea expresivă a portretelor semnalează că nu a fost vorba de un eveniment izolat sau întîmplător, ci de un fenomen conștient asumat în timpul Holocaustului, în cele mai diverse locuri.

Printre artiștii de marcă, Max Placek, deținut la Terezin din mai pînă în decembrie 1943, a desenat peste 500 de portrete ale unor
O supraviețuitoare din Cehia a Holocaustului relatînd TV israeliene istoria portretului ei
O supraviețuitoare din Cehia a Holocaustului relatînd TV israeliene istoria portretului ei
artiști, oameni de știință, figuri culturale deportate în ghetto-ul model organizat de naziști pentru a fi arătat lumii exterioare și de unde evreii au fost apoi, în cea mai mare parte, trimiși la Auschwitz. Max Placek însuși și-a desenat ultimul autoportret cu o săptămînă înainte de a fi trimis la Auschwitz, iar de acolo, în 1944, ucis la Sachsenhausen.

Un alt pictor, Josef Lifschitz a lucrat în ghetto-ul de la Kovno împreună cu alți doi artiști, Esther Lurie și Josef Schlesinger. In timpul nopții, în mica locuință unde trăia cu soția și fiica lui, Lifschitz a făcut portrete remarcabile ale celor apropiați. Iar o săptămînă înainte de lichidarea de către naziști a ghetto-ului, în vara anului 1944, a ascuns peste 100 de lucrări într-un vas de ceramică, îngropat în cimitirul din apropierea casei. Deportat la Dachau, apoi la lagărul de muncă forțată de la Kaufering, Lifschitz a murit realmente de foame în 1945. După război, soția sa a recuperat din ascunzătoarea de la Kovno portretele artistului, care au ajuns în cele din urmă la Yad Vashem.

Un al treilea caz este cel al lui Arthur Ritov, autor clandestin al unor schițe a 47 din tovarășii săi dintr-o unitate de muncă din ghetto-ul din Riga în perioada 1942-1944. In iulie 1944, scrie Eliad Moreh-Rosenberg, odată cu apropierea frontului sovietic, mulți din cei cărora Ritov le făcuse portretele au fost trimiși să moară, alungați pe cîmpurile de mine. Autorul schițelor a reușit să scape, să se ascundă și să supraviețuiască războiului, împreună cu desenele sale.

Așa cum o subliniază curatorul expoziției de la Ierusalim, fiecare portret poartă în el trei istorii: cea a artistului, a subiectelor sale și picturii însăși. Pentru a le pune cît mai bine în evidență, cercetătorii de la Yad Vashem au făcut toate eforturile pentru a înregistra, alături de biografia artistului, circumstanțele precise ale realizării portretelor și subiecților acestora.

Printre autorii de portrete înfățișate în expoziția de la Ierusalim, o tînără de 19 ani, din București, Evelyn Ziegler, face figură aparte, grație schițelor făcute unor orfani reveniți din lagărele românești de exterminare din Transnistria, în 1944, și găzduiți de familia sa. „Ultimul portret: pictînd pentru posteritate” este o incursiune specială, demnă de văzut, în lumea lipsită de speranță și adesea de chip a victimelor Holocaustului...
XS
SM
MD
LG