Organizaţii care militează pentru salvarea patrimoniului arhitectural al oraşului Chişinău au făcut acum aproape două săptămâni un apel către Parlament să facă ceva pentru a opri executarea lentă, dar sigură, a capitalei din punctul de vedere arhitectural. În foarte scurt timp, spun specialiştii, oraşul nu va mai putea respira istoric prin construcţiile ce-i dădeau atâta farmec odinioară. Ce mai pot îndrepta şi cum aleşii poporului din starea actuală de lucruri?
Vom avea o discuţie la această temă cu dl director al Agenţiei de inspectare şi restaurare a monumentelor Ion Ştefăniţă.
Europa Liberă: Proces continuu iată, dle Ştefăniţă, de ruinare a oraşului într-un fel. Un grup de organizaţii militante pentru păstrarea patrimoniului arhitectural al oraşului Chişinău s-au adresat Parlamentului în speranţa unor acţiuni mai ferme pentru stoparea a ceea ce se numeşte pe bună dreptate, probabil, distrugerea memoriei istorice şi aspectului istoric a oraşului. În ce stare se află problema, cât de gravă este încât aceste organizaţii au decis să se adreseze acum iată şi parlamentului?
Ion Ştefăniţă: „Cu adevărat situaţia este catastrofală şi cu toţi suntem martori în ce se transformă acest oraş de la o zi de alta şi este riscul ca spiritul locului, al centrului istoric al oraşului Chişinău în scurt timp să-l pierdem. Astfel eu mă bucur că Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor a reuşit să transmită acest mesaj, dar acest mesaj a fost auzit doar de societatea civilă.
Dacă în luna iulie, cu polemici, s-a încercat să se creeze o comisii care ar investiga toate aceste ilegalităţi care se constată în acest domeniu, iată că nu s-a reuşit crearea acelei comisii, nu s-a mai convocat acea şedinţă în care să fie chemate la raport şi Inspecţia de Stat în Construcţii, şi Procurorul General, care toate le vedem că trec la inacţiune. Nu este întâmplător că la 27 ianuarie s-au solidarizat cu Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor aceste organizaţii, dat fiind faptul că în ultima perioadă se presează şi asupra acestei instituţii pe care o reprezint.
Mi se impune să trec la inacţiune, la imitare de lucru. Or, acest lucru nu este normal. Dacă noi dorim ca această ţară să progreseze şi să se producă reforma, atunci reforma ţine de fiecare manager de instituţii. Respectiv, mi-am dorit şi eu această reformă şi în doi ani de zile am dat o claritate ce se întâmplă în centrul istoric al oraşului Chişinău, am dat o situaţie reală asupra patrimoniului cultural din republică. Am menţionat că în octombrie 2011 am reuşit să ajungem în toate acele 32 de raioane şi 3 municipii din republica Moldova. Iată că situaţia este catastrofală la nivel de ţară…”
Europa Liberă: Dle Ştefăniţă, dar din punctul dv. de vedere de ce atâta rezistenţă din partea instituţiilor statului inclusiv, de ce atâta nepăsare până la urmă sau de ce atâta invitaţie de prefacere a muncii, sau de imitare a muncii în privinţa unei situaţii care pare a fi destul de concretă: există nişte pereţi, există un acoperiş, există nişte tencuială, există o valoare care este stabilită? Sau dictează totuşi banul până la urmă pe întreg segmentul – de la fundaţie până la justiţie ca să spunem aşa?
Ion Ştefăniţă: „Cu adevărat caracatiţa corupţiei o avem atestată în toate structurile, începând de la nivelul central până la cele locale. Respectiv, toate actele permisive care sunt eliberate de instituţiile de profil sunt implicate în schemele de corupţie şi lucrul acesta este demonstrat. Eu mă bucur că în ultima săptămână ofiţerii de la CCCEC s-au autosesizat pe mai multe cazuri şi sper să fie un semnal pozitiv aceea ce am înregistrat în ultima săptămână, după acea adresare a Consiliului naţional al ONG-urilor şi Consiliului naţional de participare.
Vreau ca aceste anchete să se desfăşoare până la capăt şi să nu mai primesc replica ofiţerilor că, uite, dle Stefăniţă, dacă nu, mi se va da peste mână. Nu este normal. Iată ei recunosc că politicul încearcă să influenţeze ancheta. Şi nu este normal când, de exemplu, un lider de partid îmi declară că trebuie să-mi închid gura. Respectiv, nu este normal lucrul acesta. În ţara aceasta trebuie să domine legea. Avem un registru naţional al monumentelor şi legea trebuie să fie lege pentru toţi şi să fie respectată.”
Europa Liberă: Îmi spuneaţi mai mult timp în urmă tot de la acest microfon - că nu există, nu exista la acel moment, niciun precedent de pedepsire a celui care a demolat sau au intervenit în privinţa unei construcţii sau alta. S-a schimbat ceva în acest sens sau…?
Ion Ştefăniţă: „Vreau să vă spun că situaţia rămâne neschimbată. Doar un mic exemplu pozitiv avem atunci când, iată, mai mulţi actori care am participat în procesul, ştiţi despre acea construcţie masivă care urma să fie construită în zona de protecţie a Bibliotecii Naţionale, a Muzeului Naţional de Istorie, iată că pe 27 ianuarie Curtea Supremă de Justiţie a dat câştig de cauză nouă, celor care apărăm monumentele. Este doar un singur caz, dar nu rezolvă situaţia acest caz. Vreau să vă spun că toate cele peste 80 de monumente demolate, iată că acel infractor nu a fost pedepsit.
Şi nu avem un precedent totuşi în Republica Moldova ca acela care a demolat să reconstruiască monumentul aşa cum a fost în faza iniţială. Şi pentru aceasta eu cred că avem nevoie de procurori oneşti, judecători oneşti, care să se abţină de la actul de corupţie. Şi respectiv vom avea un progres în acest domeniu. Toate instituţiile de profil trebuie să se implice să aibă acelaşi scop: ca acest patrimoniu să fie pus în valoare şi transmis generaţiilor viitoare.”
Europa Liberă: Dle Ştefăniţă, dar aceşti procurori poate nici n-ar avea treabă dacă nu s-ar produce cazurile propriu-zise. Vorbeaţi despre 80 de monumente demolate. Care este scenariu după care se acţionează. Că doar nu spune nimeni deschis că vrea să demoleze monumentul?
Ion Ştefăniţă: „Din activitatea agenţiei timp de doi ani de zile, am văzut că această schemă este legată una cu alta: Procuratura, direcţiile de profil din cadrul primăriei municipiului Chişinău, instituţia centrală de la Ministerul Culturii, unde am văzut că juriştii sunt implicaţi în acest scheme şi, respectiv, trec în inacţiune.
Sau, vă doar un simplu caz: Odaia Drăgălina din Gura Bâcului, Anenii Noi, care a fost înstrăinată cu titlu gratuit în 2006 şi, iată, o oarecare fundaţie înregistrată într-un oarecare apartament de la Ciocana, a „prihvatizat” acest bun imobil cu statutul protejat de categorie naţională. Şi a vândut mai târziu, peste trei ani de zile, acest monument cu 3 milioane 500 de mii.
Oare acest lucru este normal? Acest lucru s-a permis cu implicarea instituţiilor specializate – centrale şi locale. Este doar un singur caz. Dar, ca să revin la Procuratură, vreau să vă spun că timp de 2 ani de zile instituţia pe care o reprezint a făcut 31 de sesizări la Procuratură. 16 din ele sunt cu acelaşi răspuns: nu este componenţă de infracţiune, la 10 din ele în genere nu am primit nici un răspuns, doar 4 din ele sunt în curs de examinare şi 2 au ajuns în judecată. Şi este grav când, iată 24 de sesizări sunt pot să spun fără răspuns.”
Europa Liberă: Din punctul dv. de vedere, aici e vorba despre o defecţiune a legii, de lacune din legislaţie care permit driblarea, evitarea unui răspuns clar? Sau este vorba de ignorarea premeditată a legislaţiei prin diferite trucuri, tertipuri, giumbuşlucuri ş.a.m.d. ?
Ion Ştefăniţă: „Legea, aşa cum este ea, Legea ocrotirii monumentelor din 93, ea se cere a fi respectată. Şi avem Registrul monumentelor care este publicată în Monitorul Oficial. Dar iată că, după cum am menţionat mai sus, la noi arhitectul şef decide soarta unui monument. La noi un arhitect şef este mai sus ca Parlamentul şi este grav acest lucru.
Iată, schema corupţională păşeşte peste lege, iar monumentele rămân protejate doar pe hârtie, nu şi în realitate. Realitatea este gravă atunci când aceste scheme se realizează de la o zi la alta. Dacă un anchetator ar porni o anchetă serioasă, s-ar găsi şi acele scrisori care sunt ieşite în afara registrului de documente din cancelarie. Găsim şi astfel de scrisori în care se confirmă că nu are statut de monument protejat. Şi acest lucru este grav când îl găsim într-o autoritate publică centrală. Şi respectiv arhitectul şef, care confirmă că două ferestre şi om uşă nu este nu monument. Ştiţi realitatea…”
Europa Liberă: Dle Ştefăniţă, dar pe de altă parte, una e când o clădire, o casă este distrusă, cu acte în regulă sau nu, şi alta este când numeroase de arhitectură mor, ca să spunem aşa, se ruinează prin delăsare, din cauza lipsei banilor. Din acest punct de vedere, ce şanse există ca, de exemplu, autorităţile să se ocupe de readucerea în starea de altădată, normală a acestor monumente, de vreme ce, uite, jumătate de oraş se stinge, se topeşte sub soare şi sub trecerea timpului?
Ion Ştefăniţă: „Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor a încercat să transmită şi acest mesaj: că o mare parte din monumentele din republică degradează şi dispar prin inacţiunea noastră şi prin indiferenţa pe care o avem. Şi în primul rând a instituţiilor de profil care sunt responsabile de acest domeniu. De aceea trebuie să ne concentrăm şi să avem un scop comun: să salvgardăm acest patrimoniu şi să realizăm totuşi acel plan naţional de salvgardare a monumentelor. Să creăm Fondul naţional de restaurare a monumentelor. Şi iată când vom avea acest scop comun, se vor înregistra progrese. Dar atâta timp cât sunt martor la o indiferenţă totală, înregistrăm aceste degradări prin inacţiune, şi, respectiv, monumentele degradează în urma factorului climateric.”
Europa Liberă: Dle Ştefăniţă, vă mulţumim.
