O tristă istorie, aflată aici la Cernoleuca, raionul Donduşeni, unde am cunoscut-o pe Adriana Ojovan, mamă solitară. Ea creşte şi educă cinci copii de la trei taţi.
Adriana Ojovan: „Am cinci copii, o fată e măritată şi am nepoţică. Am avut trei bărbaţi, care au început a bea şi decât să bea şi să mă fugărească prin împrejurul casei şi să şed cu copiii pe afară...”
Europa Liberă: Ce înseamnă că vă fugărea?
Adriana Ojovan: „Ne bătea şi ne alunga afară.”
Europa Liberă: De ce aţi riscat şi a doua, şi a treia oară să vă recăsătoriţi?
Adriana Ojovan: „M-am gândit că poate, că aşa mi-a fost norocul. Mi-i foarte greu, tot lucrul pe capul meu.”
Europa Liberă: V-a prins vreo dată gândul să-i abandonaţi, să-i duceţi la o casă de copii?
Adriana Ojovan: „A fost, i-am dus, i-am adus înapoi de la Târnova.”
Europa Liberă: Pe care i-aţi dus?
Adriana Ojovan: „Pe toţi patru, au fost duşi la un sanatoriu pentru tuberculoză.”
Europa Liberă: Dar ce, ei sunt şi bolnavi?
Adriana Ojovan: „Nu. Dacă nu aveam în altă parte unde îi lăsa.”
Europa Liberă: Eşti cea mai mare,da? Ce crezi despre destinul mamei tale?
- „E destul de greu, dar se isprăveşte. Câte odată plânge dacă nu o ascultă, se enervează cu dânşii. E greu.”
Europa Liberă: Plângeţi des?
Adriana Ojovan: „Eu da.”
Europa Liberă: Vă plângeţi amarul? La ce v-aţi gândit acum că vă curg lacrimi?
Adriana Ojovan: „Că sunt făcută numai de chin şi de năcaz. Iau pe datorie bomboane ori pecene, întotdeauna le-am întrat în voie. S-au suit toţi în cap. Le-am dat voie prea tare. A trebuit demult să-i opresc şi mai ciomăgiţi. Nu vor să facă nimic. Nu dormeam până la ora două de noapte şi ieşeau şi mă duceam şi-i căutam.”
Europa Liberă: Aţi fugit de-acasă?
- „Îhî.”
Europa Liberă: De ce aţi fugit?
- „Că noi am fost la joacă, a vrut să ne bată.”
Adriana Ojovan: „Să fi fost un tată, aşa, un părinte, e tare greu.”
Europa Liberă: Pe tata îl cunoaşteţi?
- „Da.”
Europa Liberă: Şi vi-i dor de el?
- „Nu, niciodată.”
Europa Liberă: De ce?
- „Că beia.”
Europa Liberă: Vă obijduia?
- „Da. Beia.”
Europa Liberă: Dacă cinstea vin, ce făcea? Vă fugărea din casă?
- „Să ducea mama prin popuşoi şi alerga.”
Europa Liberă: Cristina, mămica zice că nu e prea mulţumită de purtarea ta. De ce?
Cristina: „Nu mi-i a face nimic.”
Europa Liberă: Ia povestiţi, cu ce îi hrăniţi?
Adriana Ojovan: „Cu borş cu fasole şi cu curechi. E foarte greu.”
Europa Liberă: Şi la şcoală aveţi cu ce să-i trimiteţi? Cu ce să-i îmbrăcaţi, încălţaţi?
Adriana Ojovan: „Păi am cumpărat şoşoni din ăştia la toţi.”
Europa Liberă: Vor să facă carte?
Adriana Ojnovan: „Cartea o rup, au rupt tot.”
Europa Liberă: Nu prea vor?
Adriana Ojovan: „Lenea e cucoană mare.”
Europa Liberă: Ce note ai?
- „Şapte.”
Europa Liberă: V-a prins gândul să mergeţi undeva la muncă?
Adriana Ojovan: „Da, am vrut să mă duc la Moscova, să fac nişte copeici.”
Europa Liberă: Da vreun loc de muncă aici, în sat?
Adriana Ojnovan: „Nu este nicăieri loc de lucru. Cât e vară, mă mai duc la mere, la una-alta. Dar dacă mă duc la mere, am astmă şi am alergie şi nu pot în otrăvurile celea. Şi cam cu inima bolnavă.”
Europa Liberă: Ce vârstă aveţi?
Adriana Ojovan: „44 de ani. Tinerică, dar nu arăt tinerică.”
Europa Liberă: Careva din tăticii copiilor?
Adriana Ojovan: „Nici unul nu vine. Tatăl lui Vasilică e mort. Tatăl Cristinei şi a lui Ion e aici, peste un sat şi nu se arată niciodată. Şi nici unul nu vine.”
Europa Liberă: Dar aţi cerut pensie alimentară să vă plătească?
Adriana Ojovan: „Nu. Copiii au fost toţi scrişi în familia mea.”
Europa Liberă: Deci, aţi trăit mai mult în concubinaj?
Adriana Ojovan: „Taţii recunosc copiii?
Europa Liberă: Asistenţa socială, care deseori trece pragul acestei familii vulnerabile:
Lucia Cuşmariuc: „Pur şi simplu e sărăcie şi greutăţi. Şi au nevoie de ajutorul nostru, şi financiar, şi să-i susţinem moral, că dă, sunt mulţi, patru copii. Adică au fost cinci, o fetiţă s-a căsătorit de-acum, şi are şi ea fetiţa ei. Întotdeauna sunt în vizorul nostru, avem grijă ca să frecventeze şcoala.”
Europa Liberă: Frecventează toţi copiii şcoala?
Lucia Cuşmariuc: „Mai sunt momente când mai şi lipsesc, mai motivează că e frig, mai motivează că nu au cu ce se îmbrăca, cu ce se încălţa.”
Europa Liberă: Ce viitor vreţi să aibă copiii?
Adriana Ojovan: „Să asculte şi să înveţe. Chiar dacă nu să înveţe, să capete o profesie şi să fie oameni. Să nu intre şi să nu fure. Să fie cuminţi.”
Lucia Cuşmariuc: „Chiar dacă nu vrei să înveţi, să munceşti şi să capeţi bucăţica de pâine.”