Linkuri accesibilitate

„Am copii, dar sunt în depărtare...”


Maria Hîncu la Centrul de la Calfa
Maria Hîncu la Centrul de la Calfa

Dialoguri la Centrul de plasament pentru oamenii în vîrstă din comuna Calfa, Anenii Noi.


Mătuşi care împletesc ciorapi pentru nepoţi şi unchiaşi care joacă domino întinşi pe fotolii comode – astfel i-a surprins colega noastră, Diana Răileanu, pe bătrânii de la Centrul de plasament din comuna Calfa, Anenii Noi. Deschis astăzi, azilul îşi propune să găzduiască zilnic peste 40 de bătrâni. Mulţi dintre ei au recunoscut la microfonul Europei Libere că doar în vise aveau parte de o mâncare caldă şi un pat curat:

- „Îi foarte frumos, foarte bine”.

Europa Liberă: Dar ce vă impresionează?

- „E curat, mese frumoase, scaune, curat pe jos.”

Pensionara Maria Hîncu mi-a împărtăşit primele impresii despre Centrul de plasament pentru bătrâni, deschis astăzi în comuna Calfa. Femeia spune că mulţi vîrstnici din sat regretă că azilul poate găzdui un număr limitat de beneficiari: „Amu vedeţi cum e situaţia. Copiii leapădă şi se duc să caute ruble. Mulţi bătrâni sunt care sunt singuratici. Chiar vecina mea, Maria o cheamă. I-a murit bărbatul. O fată îi dusă prin Italia, una e măritată prin Hânceşti şi ea a rămas singură, că eu mă gîndem că poate o vor chema şi pe dînsa încoace, dar ei nu au chemat-o.”

Zilnic, de serviciile centrului - ceea ce înseamă o masă cu bucate calde, consultaţia psihologului, a asistentului social - vor beneficia peste 40 de bătrâni. Printre ei şi Elena Netedă de 72 de ani. Copii
Elena Netedă
Elena Netedă
ei sunt plecaţi la muncă peste hotare. Pensionara nu s-a încumetat să-şi vîndă gospodăria şi să se mute la azil, chiar dacă acasă nu o aşteaptă nimeni şi e frig: „Clar că e frig, nu e ca aici. Pui pe foc, se încălzeşte oleacă şi te-i lipit de sobă, dar dacă nu-i, nu-i. Cît am fost în spital, tot am grămădit bani ca să-mi cumpăr lemne şi dacă am fost în spital banii s-au dus pe medicamente şi am rămas fără lemne, aşa cu ce mi-a rămas din anii trecuţi.”

Deşi nu şi-a văzut copii din vară, Elena Netedă se mângâie cu gîndul că sunt sănătoşi şi că nu este o povară pentru ei: „Las eu mai puţin să am, dar să aibă ei cu ce trăi.”

Europa Liberă: Cînd i-aţi văzut ultima oară?

- „I-am văzut în august, vara. Eu nu ştiu cum lucrează şi să nu aibă ei pentru dînşii şi să-mi trimită mie, eu nu aş dori lucrul acesta. Fiecare mamă are grijă de copilul ei. Ea rămâne flămândă, dar copilul să aibă ce mânca şi cu ce se îmbrăca.”

Elena Netedă se consideră, totuşi, o norocoasă. Ajunge să-şi vadă copii măcar o dată în an. Alţi bătrâni nici nu mai ştiu pe unde sunt cei cărora le-au dat viaţă. Este şi cazul pensionarei Elena Galagan pe care am întâlnit-o pe scările azilului:

- „Am copii, dar sunt în depărtare.”

Europa Liberă: Nu sunt în ţară?

Elena Galagan
Elena Galagan
- „Nu-s chiar în ţară, dar cine ştie cînd vor veni ei.”

Europa Liberă: Toată ziua cum o petreceţi?


- „Cam greu, dar ce să facem? Bătrâneţele sunt haie grele... ”

Europa Liberă: Acum deja veţi sta la centru?

- „Da, altă ieşire nu am. Pentru alţii plătesc copii să aibă grijă de mama. Dar nu e la fiecare situaţia aşa...”

Centrul de Plasament pentru bătrânii din satul Calfa a fost deschis cu susţinerea Uniunii Europene şi a PNUD Moldova. Primarul localităţii, Ludmila Ciaglic spune că în sat sunt peste 300 de bătrâni singuratici care ar avea nevoie de îngrijiri speciale: „Dar anul acesta încercăm până la o sută să-i acoperim, iar următorul an îi acoperim pe ceilalţi. Bătrânii vor avea condiţii cred că decente pentru aflarea lor aici, având şi căldură şi apă caldă. Cei imobilizaţi vor primi zilnic mâncare cladă la domiciliu.”

Primarul Ludmila Ciaglic
Primarul Ludmila Ciaglic
Europa Liberă: Aţi încercat să găsiţi copiii?

- „Am ţinut cont şi de acest fapt, adică ne-am zis să fiscutăm cu urmaşii acestor bătrâni, ca ei să achite o parte din cheltuielile pe care urmează să le efectuăm pentru întreţinerea părinţilor. Unii deja au răspuns pozitiv la apelul nostru.”

Persoanele pe care le-am întâlnit la Centrul de plasament mi-au spus că aici se simt bine şi la un adăpost sigur, numai că privirile lor trădau speranţa că într-o zi copii se vor îndura şi îi vor lua acasă.
Previous Next

XS
SM
MD
LG