Recent, un fost demnitar olandez i-a făcut pe est-europeni neoameni. Fostul diplomat a declarat unui ziar german că balcanicii și, alături de ei, moldovenii nu sînt europeni, sînt turciți și n-au auzit în viața lor de linia de modă Chanel, de opera lui Montaigne, de bucătăria bună sau de grădinile englezești. Diplomatul a uitat să specifice numărul olandezilor care beau bere pînă nu mai încap pe vapor sau nu pot scrie nimic mai lung de o literă.
Însă remarcile diplomatului răspopit nu sînt complet prostești. E multă lume vai de capul ei și fără carte, între Nistru și Balcani. Oare de ce? Explicații sînt multe. Zonă proastă, ocupații, războaie și cea mai nenorocită dictatură din cîte se cunosc. Însă nimic nu se poate construi pe scuze. În schimb, se poate construi pe bunurile comune.
Olandezul scîrbit de estici ar fi trebuit să știe că vestul și estul sînt diferite dar stau pe limbi și culturi înrudite. Și că orice nație are drum spre bine. Așa cum au avut și arătările olandeze pe care le-au educat mai întîi romanii și apoi germanii. A durat mult și, sigur, la vremea aia multe voci au spus că nu poți face oameni din olandezi. N-au avut dreptate.