Rusia lui Putin în spaţiul post-sovietic

Europa Liberă: Revenirea domnului Putin la Kremlin schimbă întrucâtva situaţia din regiune? De pe continent? Am reţinut o declaraţie pe care o făcea, spunând că în vizorul său va fi situaţia din spaţiul CSI. Ce a lăsat să se înţeleagă?

Nicu Popescu: „Nu cred că revenirea lui Putin la preşedinţie schimbă substanţa politicii externe ruseşti, în regiune, inclusiv faţă de Republica Moldova. Toţi ştim foarte bine că, inclusiv în ultimii patru ani, tot Vladimir Putin era principalul factor de decizie în Rusia şi diferenţa dintre Putin şi Medvedev era mai degrabă o diferenţă de stil, decât de substanţă. Deci, în sensul acesta nu cred că este cazul să ne aşteptăm la careva schimbări majore pentru că, într-un final, politica externă a Federaţiei Ruse este determinată mult mai mult de capacităţile economice, politice şi strategice pe care le are aceasta, mai mult decât persoana în Kremlin, la un moment dat. Deci, în sensul acesta ne putem aştepta că Rusia va continua aceeaşi politică prin care încearcă să-şi menţină un anumit grad de influenţă în spaţiul post-sovietic, dar în acelaşi timp trebuie să înţelegem că resursele Rusiei sunt destul de limitate. Pentru Rusia este din ce în ce mai complicat şi dificil să facă faţă altor puteri regionale – Uniunea Europeană în zona Moldova-Ucraina-Caucazul de Sud. Şi Rusiei îi este chiar şi mai greu să facă faţă Chinei în Asia Centrală. Şi în pofida acestor 12 ani, în care Putin s-a aflat la guvernare, vom vedea că până la urmă majoritatea iniţiativelor de politică externă, pe care aceasta le-a lansat în spaţiul post-sovietic deocamdată nu au fost foarte de succes.”

Europa Liberă: Care sunt şansele acestui proiect destul de mediatizat al lui Vladimir Putin referitor la crearea acestei uniuni vamale?

Nicu Popescu: „Acest proiect denotă pe de o parte o dorinţă a Federaţiei Ruse de a-şi activiza politica, inclusiv politica de integrare economică cu unele state CSI. Pe de altă parte denotă faptul că Rusia îşi dă seama mult mai mult de constrângerile pe care le are şi în condiţiile actuale Rusia pare să se concentreze în primul şi în primul rând pe relaţiile cu Kazahstanul, Belarus şi Ucraina, care sunt prioritare. Rusia nu-şi doreşte şi nu mai are capacitatea şi puterea economică să meargă pe un proiect de reintegrare a întregului spaţiu CSI. Şi în aceste condiţii cred că uniunea vamală cu Kazahstanul şi Belarus va merge înainte, Belarus fiind cel mai vulnerabil stat faţă de Rusia. Kazahstanul, chiar dacă face parte din această uniune vamală cu Rusia, din cauza resurselor energetice şi a relaţiilor cu China pe care le are, îşi poate menţine un grad de autonomie destul de sporit faţă de Rusia. Şi cu Ucraina, cred că vom vedea, relaţiile dintre Rusia şi Ucraina vom vedea că aceste relaţii vor rămâne destul de complicate. Or, paradoxul este că chiar şi cu Victor Ianukovici, care a venit la preşedinţie ca fiind perceput drept un politician pro-rus, însă în condiţiile în care acesta prin metode autoritare controlează mediul economic şi politic din Ucraina, acesta va fi mai puţin predispus să permită Rusiei să pătrundă prea tare în Ucraina.”

Europa Liberă: Pe cât de şantajabile rămân a fi statele din spaţiul CSI de către Federaţia Rusă?

Nicu Popescu: „Situaţia diferă foarte mult de la un stat la altul. Bunăoară în ultimii doi-trei ani Turkmenistanul a lansat o nouă conductă de gaz către China, astfel minimalizând influenţa potenţială a Rusiei destul de mult. Azerbaidjanul are un spaţiu de manevră destul de mare faţă de Rusia şi va merge pe construcţia unei conducte de gaz spre Turcia, care va permite nu doar Azerbaidjanului să-şi menţină distanţa faţă de Rusia, dar va permite şi Europei măcar parţial să-şi diversifice accesul la resursele energetice. În cazul Georgiei vedem că Rusia de aproape 10 ani încearcă să scape de Saakaşvili şi acest lucru nu îi prea reuşeşte. Deci, sigur că dosarul statelor post-sovietice pentru Rusia rămâne unul destul de complicat, dosar în care ambiţiile Rusiei sunt destul de mari, dar capacităţile sunt din ce în ce mai reduse.”

Europa Liberă: Care din acţiunile previzibile, pe care le va întreprinde Vladimir Putin, ar putea să afecte sau să ajute Republicii Moldova?

Nicu Popescu: „Cred că una din consecinţele imediate pentru Republica Moldova va fi scăderea şanselor faţă de unele progrese substanţiale pe dosarul transnistrean. Nu cred că Putin va sprijini intensificarea dialogului dintre Chişinău şi Tiraspol şi nu este exclus că Rusia va merge pe o politică de aliniere mai mare a Transnistriei faţă de interesele ruseşti. Şi aţi auzit foarte bine declaraţiile recente de la Tiraspol privind posibilitatea introducerii rublei ruseşti. Însă, dacă facem abstracţie de dosarul transnistrean, cred că până la urmă relaţiile moldo-ruse şi dinamica acestor relaţii va fi determinată în primul şi în primul rând de capacitatea Moldovei de a continua apropierea de Uniunea Europeană. Or, cea mai bună poliţă de asigurare în politica externă pentru Republica Moldova, inclusiv în relaţiile cu Rusia, ţine de implementarea reformelor interne.”

Europa Liberă: Credeţi că vor fi anumite divergenţe între Federaţia Rusă şi Occident?

Nicu Popescu: „Un grad de divergenţe dintre Rusia şi Occident a existat întotdeauna, dar nu cred că relaţiile se vor deteriora drastic. După cum spuneam Rusia astăzi nu are capacităţile şi influenţa strategică necesară pentru a se poziţiona în opoziţie directă fie Occidentului, fie Chinei. Rusia va încerca să menţină o relaţie relativ stabilă cu Occidentul. Acest lucru nu va exclude anumite declaraţii vădit, dar superficial agresive faţă de Occident. Dar în esenţă cred că Federaţia Rusă va continua cooperarea cu Occidentul pe acele dosare, care contează pentru Occident cel mai mult. Cred că un exemplu foarte interesant este şi faptul că în ultimele două luni Federaţia Rusă a permis Organizaţiei Tratatului Nord Atlantic să-şi creeze o bază militară logistică în regiunea Smolensk la începutul lunii ianuarie, prin intermediul căreia forţele NATO şi armata americană îşi vor retrage trupele din Afganistan în direcţia Mării Baltice. Şi cred că tipul de cooperare foarte concretă, concesii destul de mari, simbolice, pentru NATO, s-au cuplat cu nişte declaraţii formal anti-americane în această campanie electorală din Rusia. S-ar putea să observăm acest tip de interacţiune şi pe viitor, în care formal şi la suprafaţă Rusia pretinde a fi un partener neconfortabil pentru Occident, dar în realitate pe acele subiecte asupra cărora Occidentul insistă şi în care interesele Occidentului sunt foarte clare, Rusia nu va merge împotriva acestor interese.”