„Protest, Tehnologie Politică, Sferă Publică” - internetul în Rusia în anotimpul alegerilor

Noua publicație științifică online a Centrului pentru Guvernare și Cultură în Europa de la Universitatea din St. Gallen (Elveția), intitulată „Euxeinos. Guvernare și cultură în regiunea Mării Negre” a dedicat un număr special, 4(2012), apărut săptămîna trecută, „Internetului și Politicii în Rusia”.

Redactat de sociologul Orlin Spassov, profesor asociat la Facultatea de Ziaristică și Comunicații de Masă a Universității din Sofia, noul număr conține un singur amplu studiu, solicitat unei cercetătoare cunoscute din Germania, specialistă în problemele internetului rus, Henricke Schmidt. Studiul se intitulează sugestiv (dar imperfect traductibil în românește): „Triplul P din Politica Internetului Rus: Protest, Tehnologie Politică, Sferă Publică”.

Constatarea de pornire este evidentă: ca și în lumea exterioară, marcată în 2011 de „Primăvara arabă” și alte mișcări de protest de masă pe plan internațional (cele din Londra sau cele cauzate de administrarea crizei financiare din Grecia), „Iarna slavă” a protestelor din Rusia a avut drept unul din elementele cele mai caracteristice transformarea Internetului într-o „arenă sau mai degrabă cîmp de bătălie între interese și idei în conflict”, cu multe grupări militante avînd ambiția „de a exercita presiune pentru o democratizare a practicilor politice”.

Observatorilor politici li se relevă cu evidență capacitatea de organizare pe care o oferă noua cultură a internetului, impregnarea așa numitei blogosfere și a mediilor sociale cu protestele publice și problemele lor, rolul conducător pe care îl capătă o serie de autori de bloguri ale căror pagini sînt vizitate de zeci de mii de persoane pe zi. Dar, aceiași observatori păstrează o doză de scepticism atunci cînd sînt întrebați despre „potențialul în sine de democratizare a societății pe care l-ar avea noile media”, noua cultură a Internetului.

Autorea studiului din „Euxeinos”, Henricke Schmidt subliniază cum nu se poate mai bine relația extrem de complexă dintre Protest, Tehnologia politică și Sfera publică în lumea rusă angajată din decembrie trecut în bătălia alegerilor, întîi parlamentare, apoi prezidențiale. RuNet (cum este cunoscut abreviat Internetul Rus) a jucat un rol determinant în declinul Partidului Kremlinului, a „Rusiei Unite”, care în decembrie 2011 a obținut numai 49,3% din voturi în raport cu cele 64,1% de la alegerile precedente din 2007.

Declinul înregistrat la alegerile considerate un test pentru cele din martie 2012 și pentru revenirea lui Vladimir Putin la putere ca președinte a determinat în ultimele trei luni o bătălie strînsă pe culoarele comunicării prin internet, conflict încă neîncheiat așa cum o arată arestarea din nou a unuia din personajele cheie ale opoziției pe internet, bloggerul Alexei Navalnîi.

Personajul ilustrează cu strălucire atît capacitățile mobilizatoare și de manipulare tehnică ale noii culturi a internetului, cît și limitele ei în sfera publică politică. Navalnîi și-a cîștigat notorietatea ca inițiator al unei platforme web de colectare a informației despre corupția în sînul birocrației și economiei ruse. Succesul bloggului său, vizitat astăzi zilnic de cca. 40 de mii de cititori, a fost covîrșitor atunci cînd a criticat partidul „Rusia Unită” denumindu-l „un partid al escrocilor și hoților”. O formulă transformată ulterior într-un banner pe internet și în viața reală, la meetingurile de protest ce s-au succedat în Rusia, cerînd populației să voteze împotriva „escrocilor și a hoților”.

Retoricii severe a ceea ce a fost denumit „opoziția politică non-sistemică”, opusă celei calificate drept „sistemică”, reprezentînd „democrația administrată” de Kremlin, Dmitri Medvedev și Vladimir Putin, ceva mai recent, i-au opus pe rețelele lor dezvoltate pe RuNet, o retorică dură, îmbinînd adesea vulgaritatea cu maxima agresivitate. Cei ce l-au urmat pe Navalnîi au fost calificați drept „oi ce s-au lăsat violate”, mesajul final transmis pe bannerele oficiale ale Kremlinului, fiind, evident, nu vă transformați într-o turmă de oi proaste.

In războiul dintre „hoți” și „oi”, cei dintîi au pierdut, așa cum o explică experta în internet Henricke Schmidt, fiindcă limbajul vulgar nu corespundea imaginii și respectabilității așteptată de la un președinte de stat și, în al doilea rînd, mai ales, deorece el semnala „o atitudine cinică față de protestul opoziției politice”.

Confruntarea menită să creeze „identități politice digitale” a degenerat treptat, iar Dmitri Medvedev, „specialistul” în noua tehnologie de la Kremlin, a devenit în curînd obiect de satiră și parodie politică al unor conturi Tweeter cu un număr impresionant de adepți (circa 205 mii, față de cei aproximativ 270 de mii ai contului oficial al președintelui).

Vladimir Putin a intrat relativ tîrziu în această confruntare, preferînd inițial să-și creeze o imagine prin mediile vizuale, de mare judoka, de amator de vînătoare, de pilot de avioane de luptă, dezinteresat de politică via tehnologiile digitale și chiar discreditîndu-le ca pe o primejdie pentru educație și valorile morale.

Abia în ianuarie trecut a fost lansată platforma web „Putin 2012” sub lozinca „Să schimbăm Rusia împreună”. Startul a fost însă fals iar eliminarea unor remarci critice postate pe site, a permis adversarilor săi să pedaleze pe ideea de cenzură și comportament anti-democratic.

Concluziile rămîn, cel puțin deocamdată, prudente și sceptice și cum afirmă cercetătoarea germană în studiul din „Euxeinos”, „ar fi iluzoriu să se conchidă că activismul online poate stimula activitatea politică în cadrul unei societăți cum este cea rusă, care nu are un sector vital de instituții și de angajament civil.” Dar, atrag atenția observatorii scenei ruse, „cu mii de oameni demonstrînd pe străzi în marile orașe din Rusia, o nouă conștiință politică este pe cale de a evolua”.