Astăzi, ca şi ieri, NATO are un rol important de jucat

Aflat zilele trecute într-o vizită la Chişinău, fostul secretar general NATO, Willy Claes, a acordat Europei Libere un interviu în care a explicat, printre altele, ce crede despre statutul de neutralitate al Republicii Moldova, dar şi despre disensiunile dintre NATO şi Rusia pe subiectul scutului defensiv antirachetă:

Europa Liberă: Este oare mai importantă astăzi Alianţa Nord Atlantică, decât acum 17 ani, pe când eraţi secretar general al NATO?

Willy Claes: „Cred că atunci când comparăm aceste două perioade, importanţa rămâne aceeaşi. Perioada în care eram la NATO era sfârşitul războiului rece şi aveam alte sarcini decât în 1949 şi e clar acest lucru. Eu continui să cred că această mare alianţă are misiuni importante de realizat în viitor. Mă gândesc în primul rând la pericolele care vin: pericolele fundamentalismului islamic, mă gândesc la provocările marelui terorism, la proliferarea armelor nucleare şi altor arme de distrugere în masă. În toate aceste puncte, NATO are încă misiuni importante şi trebuie să adaug că chiar mari misiuni umanitare. Odată ce Consiliul de Securitate al ONU adoptă rezoluţii importante, cred că un instrument mai bun pentru realizare decât NATO nu prea este, cu tot respectul pe care-l datorez multor naţiuni, care au militari dislocaţi la dispoziţia Naţiunilor Unite, dar instrumentul căştilor albastre nu este eficient, lipseşte eficacitatea, cel puţin din punct de vedere militar. Şi acest lucru a fost probat inclusiv în fosta Iugoslavie. Problema a durat şi a fost nevoie de o intervenţie NATO pentru a pune capăt scandalului legat de Sarajevo şi alte părţi. Indubitabil, astăzi, ca şi ieri, NATO are un rol important de jucat.”

Europa Liberă: Amplasarea scutului defensiv antirachetă, aici, la frontiera NATO, pe teritoriul României, nu e văzută cu ochi buni de către Federaţia Rusă. Ce sfat aveţi pentru cei care critică acest lucru?

Willy Claes: „Să repetăm pentru a 30-a oară, şi în special în atenţia Moscovei, că NATO este o alianţă defensivă. Noi nu avem niciun sentiment de agresivitate faţă de nimeni. Doi: în mod special pentru Moscova noi am exprimat permanent dorinţa noastră de a ne concerta acţiunile împreună cu Rusia. Este puţin cunoscut, dar noi am creat o instituţie specifică la NATO - Consiliul plus. Ce înseamnă aceasta în practică? Aveţi consiliul cu ordinea de zi importantă, deci înainte de organizarea acestei reuniuni a Consiliului se invită ambasadorul rus sau ministru rus şi începeţi concertarea în cadrul
Consiliului plus. Să fim oneşti. Evident, noi consultăm părerea, opinia, dar nu intenţionăm să dăm dreptul de veto Federaţiei Ruse, noi rămânem independenţi, dar este această voinţă de concertare, care se exprimă în instituţiile NATO în ceea ce priveşte chiar şi problema rachetelor. Nu sunt probleme pentru a nu căuta soluţii, fără a intra în detaliile dosarelor, noi am invitat preşedintele şi primul ministru rus să participe la un sistem defensiv, un sistem de control. De ce să nu participe pentru a nu avea dubii că rachetele respective ar fi îndreptate împotriva Rusiei? Din câte cunosc eu, până la acest moment Rusia nu a reacţionat pozitiv. Suntem oamenii care avem răbdare, mai este posibil să se schimbe atitudinea Kremlinului. Domnul Putin a fost reales ca preşedinte şi vom vedea care va fi strategia sa, diplomaţia sa. Dar în ceea ce ţine de sistemul defensiv, NATO are intenţia de a-l instala, dacă este posibil, prin colaborare sau concertare cu Federaţia Rusă. Dacă nu, atunci regret poziţia domnului Putin, dânsul nu are drept de veto la Bruxelles.”

Europa Liberă: De ce Rusia îi arată Chişinăului din deget atunci când e vorba despre strângerea relaţiei dintre Republica Moldova şi NATO, pe când unii experţi militari susţin că chiar Federaţia Rusă ar avea relaţii mult mai bune cu Alianţa Nord-Atlantică?

Willy Claes: „Nu sunt eu cel care să interpretez gândurile intime ale preşedintelui Putin, dar dacă înţeleg corect dânsul a spus într-o zi că destrămarea Uniunii Sovietice a fost cea mai mare eroare a secolului 20. Şi atunci pot să-mi imaginez că dânsul ar vrea să-şi extindă influenţa, zona de influenţă şi din păcate, din punctul meu de vedere, Moldova se găseşte în zona sa teoretică de influenţă. Cred că aveţi dreptate când formulaţi această întrebare. Există anumite contradicţii de a se enerva. Dacă Moldova ar cere aderarea la NATO şi, având ambasador la Bruxelles, şi ar accepta concertarea, este ceva delicat în aceasta. Dar ceea ce toată lumea trebuie să înţeleagă, inclusiv domnul Putin, este că ţara Dumneavoastră este o ţară independentă, suverană. Această ţară trebuie să-şi fixeze politica. Cei care înconjoară ţara Dvs. sunt susceptibil să o respecte, acesta este jocul democratic. Ar trebui ca toată lumea să accepte acest joc şi noi, la Bruxelles, vom continua să repetăm toată vremea acest adevăr fundamental.”
Europa Liberă: Statutul de neutralitate este un avantaj sau un dezavantaj pentru statul Republica Moldova?

Willy Claes: „Teoretic, nu este nici un avantaj, nici un dezavantaj. Sunt membri care rămân neutri, bunăoară Irlanda, să fie clar că în careva măsură Austria, sau ţările nordice, care păstrează o anumită distanţă faţă de politicile NATO, cu atât mai mult, nu este un avantaj. Dar eu nu apreciez prea mult această atitudine de neutralitate. Eu prefer o atitudine clară, pentru că fiind federalist european, eu cred că construcţia europeană nu este terminată. Tratatul menționează bine despre politica externă comună, dar suntem încă departe de realizarea acestei politici, în special pentru că este necesar să fie adoptat în unanimitate consensul. Vă daţi seama de aceste probleme complexe cu asemenea ţări care ar fi neutre, cu care ar trebui să realizăm un consens. Deseori se pierde foarte mult timp şi uneori ajungem la nişte compromisuri despre care sunt nevoit uneori să spun public, că parcă am fi „carabinierii lui Offenbach”, ajungem cu un război mai târziu. Acesta este marele context în lumea
internaţională, aceasta este marea dramă a Uniunii Europene în marea politică internaţională. Din acest punct de vedere, eu prefer membrii care nu sunt neutri în politica internaţională, decât cei care consideră că neutralitatea este cea mai bună soluţie pentru ţara lor. Fiind democrat, eu respect decizia lor. Când eram ministru de Externe al Belgiei negociam extinderea UE cu Austria, cu Suedia, cu Finlanda şi chiar cu Norvegia, dar Norvegia prin referendum s-a retras apoi. Ştiam că în faţa mea am oameni care apără o anumită neutralitate şi am negociat neutralitatea. Dar din punct de vedere personal, nu vă ascund, Europa, în această lume multipolară care se realizează, are nevoie de o politică externă şi de securitate, adică trebuie să poată decide în marile dosare cu eficacitate. Şi aceasta implică dispariţia acestei energii de consens în unanimitate ca să fie înlocuită cu o majoritate specială, însă, îmi imaginez că nu este chiar pentru ziua de mâine. Dar în Moldova trebuie să cunoaştem că în marea criză financiară şi bancară trebuie să consolidăm structurile Uniunii Europene, conducând o politică economică integrată, adică o anumită delegare, sau transfer de putere naţională către nivel european şi, într-o fază ulterioară, din punct de vedere al securităţii externe, aceeaşi mişcare va trebui făcută de la naţional către structurile europene. Ştiu că istoria secolului precedent confirmă marea suveranitate a statelor naţiune care este un mare handicap pentru a realiza acest transfer, dar realităţile globalizării pe care nu le putem ignora ne obligă pe noi europenii să acceptăm această aprofundare a structurilor europene. Iată ce cred eu despre neutralitate.”