Linkuri accesibilitate

Cine e de vină pentru pierderea proceselor Moldovei la CEDO?


Interviu cu avocatul Vitalie Nagacevschi preşedintele organizaţiei „Juriştii pentru Drepturile Omului.

După ce în anul 2007 Republica Moldova se întîmpla să piardă lunar câte 15 dosare la CEDO, în 2011 s-a produs performanţa inversă, Moldova ajungînd alături de Belgia sau Republica Cehă, pe lista statelor cu numărul cel mai mic de condamnări la instanţa internaţională. Aceste statistici au fost date publicităţii pe situl oficial al înaltei Curţi de la Strasbourg la începutul anului curent. Ce rezultă din aceste date? A devenit oare justiţia naţională mai veghetoare a drepturilor omului? Aceste întrebări i le vom adresa în această dimineaţă avocatului Vitalie Nagacevschi, cunoscut pentru reprezentarea la CEDO a părţii vătămate în câteva dosare de rezonanţă. Vitalie Nagacevschi este preşedintele organizaţiei „Juriştii pentru Drepturile Omului” care a dat publicităţii ieri o listă a persoanelor care se fac vinovate de pierderea mai multor dosare în 2011.

Europa Liberă: Bună dimineaţa, dle Nagacevschi. Nu avem cum să uităm că prin anii 2006-2007 spaţiul mediatic era bombardat cu ştiri despre condamnările pe bandă rulantă a Republicii Moldova la CEDO. În luna octombrie, bunăoară, a anului 2007, fuseseră pronunţate vreo 15 astfel de hotărâri, toate de condamnare, cu despăgubiri de peste 180 de mii de euro. Statisticile Curţii de la Strasbourg publicate la acest început de an arată o diminuare semnificativă a numărului de condamnări. Pornind de la aceste cifre ar fi corect să constatăm că justiţia moldovenească are mai multă grijă faşă de rigorile şi spiritul Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului, sau ar fi o concluzie exagerată?

Vitalie Nagacevschi: Eu nu cred că putem să spunem că există o singură circumstanţa care determină scăderea numărului de condamnări. În primul rând noi nu trebuie să uităm că o mare parte din dosare actualmente se termină cu încheieri amiabile şi în asemenea cazuri CEDO nu pronunţă hotărâri, ci pronunţă decizii. Actualmente organizaţia pe care o conduc se pregăteşte să facă o analiză a acestor decizii, pentru a face public numărul de decizii prin care se constată încheierea acordurilor amiabile, precum şi să facă un calcul pentru stabili câţi bani se plătesc de către guvern pentru a încheia asemenea tranzacţii amiabile.

Europa Liberă: Deci pe lista dvs. de persoane cumva responsabile de condamnări apar doar acele decizii în care figurează condamnări, iar astea amiabile sunt excluse din start din listă?

Vitalie Nagacevschi:
Da, aşa e. Există numai hotărârile în această listă când Republica Moldova este condamnată şi lista respectivă nu include deciziile CEDO prin care se acceptă acordurile amiabile între persoanele care au apelat la curte şi guvernul Republicii Moldova.

Europa Liberă: Poate ar fi cazul să precizăm - se ajunge la împăcare între guvern şi partea care s-a plâns, aşa să înţelegem noţiunea de acord amiabil?

Vitalie Nagacevschi:
Da, se ajunge la împăcare, se încheie acorduri amiabile, acestea sunt acceptate de către curte. Ce înseamnă acord amiabil? Guvernul recunoaşte că a încălcat drepturile unei persoane şi îi acordă o anumită despăgubire şi ca rezultat nu se ajunge la pronunţarea unei hotărâri de condamnare a Republicii Moldova.

Europa Liberă: Şi sunt mai multe condamnări decât înţelegeri „săru-mâna, naşule” sau invers?

Vitalie Nagacevschi:
Nu. În prealabil pot să să spun că se pare că sunt mult mai multe acorduri amiabile, însă ca să vin cu o concluzie sută la sută trebuie să terminăm analiza pe care o facem în cadrul organizaţiei.

Europa Liberă: De la an la an, şi specificul încălcărilor constate de instanţa internaţională era oarecum diferit, din câte ne amintim - de la încălcări mai frecvente ale libertăţii de exprimare, practicarea torturii şi relelor tratamente în detenţie, încălcarea dreptului la libertate şi securitate prin 2006, până la o serie de dosare economice examinate mai ales în 2008 şi răsunătoare în special pentru mărimea despăgubirilor. S- a ajuns şi la despăgubiri de 2,8 milioane la un dosar. Acum, dacă ar fi să faceţi o generalizare, ce fel de încălcări ale drepturilor omului sunt constatate cel mai des de CEDO?

Vitalie Nagacevschi:
În primul rând totuşi se menţine tortura. Avem mai multe hotărâri ale CEDO prin care se constată că în poliţie încă este aplicată tortura şi tratamentele inumane şi degradante. În al doilea rând e vorba de articolul 6, dreptul la un proces echitabil. În speţă, mai mult e vorba despre revizuiri. Iarăşi, instanţele judecătoreşti rejudecă sau revin la soluţiile definitive care au fost pronunţate anterior, le revăd şi pronunţă altfel de hotărâri. E vorba iarăşi de articolul 1, protocol 1, dreptul la proprietate. În speţă, desigur că e vorba de o încălcare subsidiară, încălcare a dreptului la un proces echitabil. Şi totuşi mai există încă dosare care ţin de libertatea de exprimare, pentru se examinează şi se examinează pe alocuri strâmb cererile privind apărarea onoarei şi demnităţii persoanelor care sunt vizate de publicaţii în ziare, de mass-media.

Europa Liberă: Ne-aţi obişnuit deja să publicaţi în fiecare an câte o listă a persoanelor responsabile oarecum de condamnarea Republicii Moldova în mai multe dosare la CEDO. Din 2006 elaboraţi astfel de liste. La ce servesc astfel de liste?

Vitalie Nagacevschi:
Am aşteptat această întrebare. Prima dată când a fost publicată această listă, a fost ca o mică bombă în societate, însă încetul cu încetul societatea se deprinde cu asemenea liste, precum se deprinde şi cu condamnările CEDO. Noi însă totuşi sperăm că după rezolvarea tuturor problemelor arzătoare politice, guvernarea se va întoarce totuşi cu faţa la respectivele liste pentru a determina cauzele şi circumstanţele care duc la condamnarea Republicii Moldova, pentru a vedea din ce cauză se ajunge la dosare repetitive. Când e vorba despre nişte dosare noi apărute sau probleme noi apărute, mai acceptăm. Însă când e vorba despre nişte hotărâri repetitive, când din dosar în dosar se repetă aceleaşi greşeli şi judecătorii, în pofida existenţei unor hotărâri CEDO calc+ă pe aceiaşi greblă, pentru noi este de neînţeles un asemenea comportament. Şi mai ales este de neînţeles faptul că nimeni nu mişcă nici un deget.

Europa Liberă: Când spuneţi de neînţeles, ce vreţi de fapt: să-şi facă „harakiri” aceşti oameni, să se retragă din meserie?

Vitalie Nagacevschi:
Nu să se retragă, dar cel puţin să-i retragă în cazul în care o impun circumstanţele. E vorba despre fie schimbarea legislaţiei, fie schimbarea practicii administrative, fie schimbarea jurisprudenţei, şi, posibil, atragerea la răspunderea corespunzătoare a judecătorilor care figurează cel mai des în liste şi care, evident, nu din greşeală, dar posibil intenţionat calcă pe aceeaşi greblă.

Europa Liberă: În lista din acest an figurează, pe lângă judecători, procurori, ofiţeri de urmărire penală, mai multe instituţii ale statului, inclusiv Parlamentul. Ce concluzii ar putea putea sau trebuie să tragă din această stare de lucruri cetăţenii cărora le spunem oameni simpli?

Vitalie Nagacevschi:
Că inclusiv autorităţile statului neglijează legea. În pofida existenţei unei hotărâri judecătoreşti, nimeni nu mişcă un deget pentru a o executa şi în pofida existenţei unei norme legale, procurorul nu face nimic pentru a impune aceste autorităţi să execute legea şi pentru a-i atrage la răspunderea corespunzătoare, fie contravenţională, fie penală. Or, există răspundere pentru neexecutarea hotărârilor judecătoreşti

Europa Liberă: Şi actualul candidat la funcţia de şef de stat apare pe lista de sentinţe reprobabile cu cel puţin două decizii pentru care Moldova, constataţi dumneavoastră, a fost condamnată la CEDO? Aţi putea să ne explicaţi care a fost exact rolul lui Nicolae Timofti în aceste dosare şi dacă ar trebui potenţialul şi foarte probabilul preşedinte să îşi presoare cenuşă pe cap pentru aceste episoade din cariera sa profesională, care se spune că ar fi ireproşabilă?

Vitalie Nagacevschi:
Eu am să vă spun în felul următor. În principiu, majoritatea dacă nu sută la sută a judecătorilor din CSJ ar trebui într-un fel sau altul să figureze în respectiva listă, fie că au fost raportori, fie că au examinat aceste dosare în plen. Altfel spus, practic toţi judecătorii CSJ trebuie să figureze în respectiva listă. Acuma se pune problema: în primul rând, cât de des apar şi pe ce dosare apar aceşti judecători. În ceea ce-l priveşte pe domnul Timofti, dacă sincer să vă spun, chiar dacă am aştepta această întrebare, nu am făcut o analiză în trecut de câţte ori domnia sa apare şi pe ce dosare apare.

Europa Liberă: Aşteptăm această analiză, şi mai ales analiza acestor cauze ca să ne dăm seama dacă statisticile de la CEDO sunt optimiste sau doar atenuiază situaţia. Mulţumim.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:10:40 0:00
Link direct
XS
SM
MD
LG