Milioane de oameni sărbătoresc astăzi în multe colțuri ale lumii Norouzul – o sărbătoare care marchează echinocțiul de primăvară, când ziua egalează noaptea.
Cunoscută ca Anul Nou Persan, scrisă și pronunțată în diverse feluri, sărbătoarea este marcată mai ales în regiunile populate de musulmani. Dar are rădăcini mai vechi decât Islamul pe întinsul Asiei Centrale, Orientului Mijlociu, Caucazului și chiar Europei sud-estice.
Norouz-ul cu leagănul în Iranul pre-islamic este o tradiție milenară și o sărbătoare oficială în multe țări. Oamenii de rând o consideră sărbătoare a primăverii și înnoirii, aducătoare de bucurie și optimism. Dar politicienii nu ratează ocazia de a o folosi.
În Iran, unde este prima zi din calendar, este atât de populară încât n-a putut fi interzisă nici în urma Revoluției Islamice din 1979, deși nu este iubită de liderii religioși. Ayatollahul Ali Khamenei, chiar dacă a înfierat Norouz-ul în numeroase decrete spunând că „nu are bază religioasă”, că „va aduce multe daune și delăsare morală”, tot el a fost acela care a oficializat-o prima dată.
Președintele conservator al Iranului, Mahmud Ahmadinejad a folosit Norouz-ul ca să obțină mai mult sprijin popular în rivalitățile cu Khamenei. Anul trecut, Ahmadinejad l-a invitat de Norouz la Teheran pe președintele Armeniei. Anul acesta merge de sărbători în Tajikistan împreună cu președintele Afganistanului.
De câțiva ani, președintele american Barack Obama și-a făcut un obicei din a felicita de Norouz poporul iranian și a discuta situația drepturilor omului din Iranului cu care Statele Unite nu se află în relații calde.
Iranienii nu sunt singurii care consideră Norouz-ul un element important al identității naționale. Pentru cele peste 30 de milioane de kurzi din Turcia, Iran, Irak și Siria, sărbătoarea a devenit un simbol al luptei pentru unitate națională.
Anul acesta, în Turcia, formațiunea politică legală a kurzilor, Partidul Păcii și Dezvoltării și formațiunea interzisă, Partidul Muncitoresc din Kurdistan și-au chemat ambele susținătorii pe 21 martie la demonstrații ample de Newroz, cum este ortografiată sărbătoarea de kurzi. Norouz-ul a fost legalizat în Turcia abia în 2000, sub presiunea Uniunii Europene.
În Siria, unde președintele Bashar al-Assad se află în confruntări violente cu opoziția de un an, a spus că le va permite kurzilor să sărbătorească Norouz-ul. Întâmplător, familia lui Assad face parte dintr-o sectă șiită care, de asemenea, recunoaște Norouz-ul.
În Afganistan, a fost restabilită ca sărbătoare oficială după căderea talibanilor în 2001, dar spiritul ei rămăsese puternic și sub talibanii care o respingeau ca impură.
În fostele republici sovietice ale Asiei Centrale, Norouz-ul a fost recunoscut oficial, dar are durate diferite de la o țară la alta. În Uzbekistan, președintele Islam Karimov a declarat că el este cel care decide când să înceapă și să se termine sărbătoarea.
În fine, în Azerbaijanul care fusese multă vreme parte a imperiului persan, președintele autoritar Ilham Aliyev folosește de câțiva ani Norouz-ul pentru a-și lustrui imaginea. Anul acesta, Aliyev s-a întâlnit din nou de Norouz cu două personaje folclorice - Kosa și Kechal, adică Spânul și Chelbosul în traducere, cu care s-a întrecut la spartul ouălor. Este de prisos să mai spunem cine câștigă, an de an, în Azerbaijian, această întrecere.
