La Freiburg, în Germania, a fost organizată o expoziţie care marchează 25 de ani de la accidentul nuclear de la Cernobîl. „Cernobîl, un tărâm pierdut” nu se concentrează însă pe accidentul nuclear sau urmările acestuia, ci pe trecutul regiunii. Relatează Iolanda Bădiliţă:
La 25 de ani de la accidentul nuclear, Cernobilul este astazi sinonim cu iadul, un loc de care toata lumea fuge, un nume la auzul caruia nu putini isi fac semnul crucii.
Mai exista viata dupa Cernobil? Si care este istoria acestei mici localitati ucrainiene devenita celebra in toata lumea, printr-o ironie neagra a sortii, dupa cumplitul accident nuclear?
„Putini dintre noi stiu ca la inceputul secolului aici isi ducea viata o comunitate foarte solida de evrei ortodocsi”, spune dr. Tilmann von Stockhausen, director al Muzeelor de stat din Freiburg, Germania, institutie care a prezentat in premiera publicului german in cadrul unei expozitii un itinerariu istoric si cultural al zonei, care a inclus, desigur, si imagini recente din Cernobil.
„Numele Cernobil este legat astazi doar de acest accident nuclear. Insa acest loc din Ucraina este foarte incarcat de traditii. Ceea ce foarte putin se stie, de pilda, este ca in Cernobil traiau foarte multi evrei, era o comunitate evreiasca destul de puternica. Era considerat un loc sfant pentru evreii ortodocsi. Ceea ce vedeti aici, sunt artefacte dinaintea anilor 1940. Practic am prezentat doua catastrofe intr-o singura expozitie: exterminarea in anul 1940 a comunitatii evreiesti de catre trupele germane, si accidentul nuclear care a distrus si restul populatiei care a supravietuit. Colegii nostrii au fost in zona afectata de accidentul nuclear si au colectat artefacte, piese traditionale, au discutat cu oamenii.”, arata dr. Stockhausen.
L-am intrebat pe directorul muzeului german cum de s-a ajuns la organizarea unui astfel de eveniment in orasul din Padurea Neagra si daca publicul isi arata interesul pentru expozitie.
„Am discutat cu cativa dintre liderii miscarii anti-nucleare din Germania despre aniversarea celor 25 de ani, in 2011, de la producerea catastrofei de la Cernobil. Si m-au intrebat de ce nu fac o expozitie despre cultura regiunii Cernobil. S-a vorbit atat de mult despre accident dar nu despre oamenii de acolo, despre cultura acelei regiuni. Trebuie sa admit ca am fost sceptic la inceput. Am fost apoi in Ucraina pentru a discuta si cu colegii nostri de acolo despre o posibila expozitie. A iesit acest proiect international la care au colaborat Institutul etnologic al Academiei nationale de stiinte din Lemberg, Centrul de studiere a istoriei si culturii evreilor est-europeni din Kiev si Biblioteca nationala Vernadskij din Kiev.”
Expozitia etnologica prezinta bogata cultura a regiunii Polesia in care se afla Cernobilul. Documentele si artefactele expuse arata ca aici au convietuit pasnic de-a lungul timpului o varietate mare de nationalitati si religii. De la obiecte de uz casnic, la stergare pentru nunta sau inmormantare avand culori, modele si o simbolistica foarte strict definite, costume traditionale, obiecte folosite sau obiecte de cult, privitorul intra in atmosfera tipica a unui localitati rurale din Ucraina. Ii cunoaste istoria, intelege rolul comunitatii evreiesti de aici si traieste prin intermediul imaginii si sunetului tristetea si pustietatea ce au venit o data cu accidentul nuclear.
„Putem sa aratam in aceasta expozitie o cultura tipic est-europeana. Expozitia are doua parti: cultura actuala ucrainiana si cultura evreiasca in acea zona. Fotografiile sunt facute acum un an in zona nucleara. A avut noroc si chiar in ziua in care au fost facute aceste fotografii a nins, iar imaginile sunt atat de frumoase. Peisajul este frumos, dar din el lipsesc oamenii. Localitatea este aproape pustie…”
Si totusi, exista vreo legatura intre faptul ca expozitia despre Cernobal a fost organizata in cel mai verde oras din Germania si la un an de la evenimentul similar de la Fukushima? Adauga aceste elemente un anumit mesaj demersului freiburgez?
„Desi expozitia noastra nu este una politica, are un mesaj si anume ca trebuie sa nu uitam si oamenii si cultura din spatele acestor catastrofe. Se intampla la fel in Japonia. Nimeni nu vorbeste despre cultura si poporul japonez sau despre oamenii din Fukushima. Prin urmare trebuie sa gasim cai sa ne indreptam atentia si catre oamenii care au fost afectati de aceste catastrofe nucleare.”
La 25 de ani de la accidentul nuclear, Cernobilul este astazi sinonim cu iadul, un loc de care toata lumea fuge, un nume la auzul caruia nu putini isi fac semnul crucii.
Mai exista viata dupa Cernobil? Si care este istoria acestei mici localitati ucrainiene devenita celebra in toata lumea, printr-o ironie neagra a sortii, dupa cumplitul accident nuclear?
„Putini dintre noi stiu ca la inceputul secolului aici isi ducea viata o comunitate foarte solida de evrei ortodocsi”, spune dr. Tilmann von Stockhausen, director al Muzeelor de stat din Freiburg, Germania, institutie care a prezentat in premiera publicului german in cadrul unei expozitii un itinerariu istoric si cultural al zonei, care a inclus, desigur, si imagini recente din Cernobil.
„Numele Cernobil este legat astazi doar de acest accident nuclear. Insa acest loc din Ucraina este foarte incarcat de traditii. Ceea ce foarte putin se stie, de pilda, este ca in Cernobil traiau foarte multi evrei, era o comunitate evreiasca destul de puternica. Era considerat un loc sfant pentru evreii ortodocsi. Ceea ce vedeti aici, sunt artefacte dinaintea anilor 1940. Practic am prezentat doua catastrofe intr-o singura expozitie: exterminarea in anul 1940 a comunitatii evreiesti de catre trupele germane, si accidentul nuclear care a distrus si restul populatiei care a supravietuit. Colegii nostrii au fost in zona afectata de accidentul nuclear si au colectat artefacte, piese traditionale, au discutat cu oamenii.”, arata dr. Stockhausen.
L-am intrebat pe directorul muzeului german cum de s-a ajuns la organizarea unui astfel de eveniment in orasul din Padurea Neagra si daca publicul isi arata interesul pentru expozitie.
„Am discutat cu cativa dintre liderii miscarii anti-nucleare din Germania despre aniversarea celor 25 de ani, in 2011, de la producerea catastrofei de la Cernobil. Si m-au intrebat de ce nu fac o expozitie despre cultura regiunii Cernobil. S-a vorbit atat de mult despre accident dar nu despre oamenii de acolo, despre cultura acelei regiuni. Trebuie sa admit ca am fost sceptic la inceput. Am fost apoi in Ucraina pentru a discuta si cu colegii nostri de acolo despre o posibila expozitie. A iesit acest proiect international la care au colaborat Institutul etnologic al Academiei nationale de stiinte din Lemberg, Centrul de studiere a istoriei si culturii evreilor est-europeni din Kiev si Biblioteca nationala Vernadskij din Kiev.”
Expozitia etnologica prezinta bogata cultura a regiunii Polesia in care se afla Cernobilul. Documentele si artefactele expuse arata ca aici au convietuit pasnic de-a lungul timpului o varietate mare de nationalitati si religii. De la obiecte de uz casnic, la stergare pentru nunta sau inmormantare avand culori, modele si o simbolistica foarte strict definite, costume traditionale, obiecte folosite sau obiecte de cult, privitorul intra in atmosfera tipica a unui localitati rurale din Ucraina. Ii cunoaste istoria, intelege rolul comunitatii evreiesti de aici si traieste prin intermediul imaginii si sunetului tristetea si pustietatea ce au venit o data cu accidentul nuclear.
„Putem sa aratam in aceasta expozitie o cultura tipic est-europeana. Expozitia are doua parti: cultura actuala ucrainiana si cultura evreiasca in acea zona. Fotografiile sunt facute acum un an in zona nucleara. A avut noroc si chiar in ziua in care au fost facute aceste fotografii a nins, iar imaginile sunt atat de frumoase. Peisajul este frumos, dar din el lipsesc oamenii. Localitatea este aproape pustie…”
Si totusi, exista vreo legatura intre faptul ca expozitia despre Cernobal a fost organizata in cel mai verde oras din Germania si la un an de la evenimentul similar de la Fukushima? Adauga aceste elemente un anumit mesaj demersului freiburgez?
„Desi expozitia noastra nu este una politica, are un mesaj si anume ca trebuie sa nu uitam si oamenii si cultura din spatele acestor catastrofe. Se intampla la fel in Japonia. Nimeni nu vorbeste despre cultura si poporul japonez sau despre oamenii din Fukushima. Prin urmare trebuie sa gasim cai sa ne indreptam atentia si catre oamenii care au fost afectati de aceste catastrofe nucleare.”