Regatul Butan găzduieşte astăzi o conferinţă internaţională în care se va discuta despre indexul „fericirii interne brute”. Întrebarea de bază este dacă oamenii dintr-o ţară sunt mai fericiţi este la fel de important ca şi produsul intern brut al respectivei ţări. Naţiunile Unite dezbat chestiunea de peste 10 ani, din 2000. Adunarea Generală a ONU a adoptat in unanimitate o rezoluţie prin care cerea Naţiunilor Unite să facă un studiu despre cum ar putea fi folosită aceasta dimensiune umană în succesul programul său „Telurile Mileniului de Dezvoltare Umana”. La conferinţa participă laureatul premiului Nobel pentru economie Joseph Stiglitz şi Jeffrey Sachs.
Louise Frechette care a fost adjunctă a secretarului general al ONU şi este expert la Centrul canadian pentru Inovaţii Internaţionale în Guvernare crede că a lua în considerare şi acest index al fericirii propus de Butan poate extinde conceptul de dezvoltare, dar nu să-l excludă pe cel economic:
„Cred că e un lucru bun ca oamenii din guverne să aibă o idee mai nuanţată despre ceea ce încearcă să reuşească în societate. Şi există nişte indicatori tangibili, cei economici şi alţii, mai puţin tangibili…”
Criticii ideii susţin că a vorbi despre fericire este a ascunde de fapt problemele economice şi eşecurile în dezvoltare. Sociologul Frank Furedi de la Universitatea din Kent este unul dintre sceptici:
„Cred că nu e altceva decît un fel modern de a evita problemele dure ale economiei. Extinzînd conceputul de dezvoltare, nu se face altceva decît să se golească de conţinut şi cu cît sunt aduse mai multe aspecte ne economice şi nemateriale, cu atît analiza devine mai arbitrară. Şi odată ce iei în considerare fericirea, nu faci altceva decît să aduci celor aflaţi la putere libertatea de a decide ce anume este dezvoltarea. Este un fel de misiune socio-inginerească.”
Profesorul de la Universitatea din Kent aduce drept argument împotriva ideii faptul ca în Uniunea Sovietică se tot vorbea despre „fericirea deplină” pe care o construia comunismul la sate şi oraşe, conceputul lipsit de conţinut al „fericirii universale”. De altfel in Turkmenistan recent, s-a declarat că se intră în „era fericirii supreme a unui stat stabil”.
Conceputul de fericire pe care îl aduce în discuţie regatul Butanului este legat de sănătate, frumuseţea mediului înconjurător, capitalul social şi o viaţă care să aibă înţeles.
Profesorul Charles Kenny de la centrul pentru Dezvoltare Globală din Washington crede că Produsul Intern Brut este un indicator aproximativ al dezvoltării sociale al unei ţări, dar indicele fericirii este mult prea relativ:
„Problema este că dacă este bine să iei în considerare acest element în Ţelurile Dezvoltării Mileniului, trebuie să avem o idee clară ce anume se măsoară. Cînd vorbim despre mortalitatea infantilă, de exemplu, ştim clar la ce ne referim : la numărul de copii care mor între 1 şi 5 ani.. Cînd vorbim despre fericire e mai puţin limpede despre ce anume vorbim.”
Adjunctul secretarului general al Academiei Diplomatice Internaţionale de la Paris, Timothy Ryback crede că e un lucru bun să se discute şi despre acest subiect al dezvoltării umane. „Fericirea s-ar putea să fie o artă ce ar putea fi transformată în ştiinţă. Şi cred că dacă i se acordă din ce în ce mai multă atenţie, o să începem să ne întrebăm cu mai multă seriozitate ce anume înseamnă asta, cum pot fi identificaţi aceşti indicatori, cum pot fi ei măsuraţi. Cred că pînă la urmă ne ajută să ajungem la o definiţie şi la un sistem de a o măsura…”
Cel puţin aşa crede Timothy Ryback, expert la Academia Diplomatică Internaţională de la Paris, cu care a stat de vorbă corespondentul nostru Robert Coalson.
